Răspunsul este simplu: de cele mai multe ori, editorii au o teamă adâncă de povestiri, poveşti, schiţe sau nuvele. „Lumea spune“ că cititorii iubesc doar romanele. Şi totuşi...
Curtea Veche nu a plecat urechea la acest zvon, pentru că în colecţia Urban, coordonată de Jean-Lorin Sterian, a apărut „Femeia care a uitat să nască“. Autor: Ina Ilie. Recunosc că nu cunoşteam acest nume şi probabil că nici nu aş fi remarcat volumul dacă o bună prietenă nu mi-ar fi spus două vorbe despre el: „Citeşte-l! O să-ţi placă! Scrie bine! Şocant şi subtil, poetic şi foarte vizual...“. Am devenit curios.
Aflu despre Ina Ilie că s-a născut în 1976 şi că a absolvit limbi străine, lucrează în televiziune şi a jucat într-un scurtmetraj. Bănuiesc că acesta este volumul ei de debut. Oare o fi scris şi poezie? Pe-alocuri prin text se simte un fior...
Volumul nu poate fi povestit. Sunt întâmplări proaspete, aromate, tinere şi nebune, sunt oameni reali, de azi, pe fundalul unui oraş mare. Sunt şi triste şi urât mirositoare... „Prietenele dansau, se mai dusese un pic din oja albastră. Cam de rahat viaţa la 5 şi un sfert dimineaţa. Hai noroc.“
MINUS. De ce oare toate cărţile care îmi plac sunt tipărite cu un font foarte mic?! Şi m-aş fi aşteptat la câteva vorbe din partea coordonatorului J.-L. Sterian sau a altcuiva... Despre autor şi despre colecţie... Poate e un obicei învechit, dar o prefaţă/postfaţă ar fi fost necesară. Iar textul de pe coperta 4 e puţin cam ambiguu şi nici nu e semnat.
PLUS. O copertă foarte elegantă în alb şi negru. Titlul volumului, chiar dacă se citeşte mai greu, are mult sex-appeal. Câteva desene la interior care întregesc obiectul-carte. Ritm alert, alternând realităţi brutale şi pasaje sensibile. „Numele“ poveştilor sunt şocante şi incitante: „Bezna de la capătul tunelului“ sau „Cum am devenit eu curvă“.
