Speranta a murit. Desi se spune ca ea moare ultima, romanii nu mai spera la nimic. Nici la o clasa politica mai buna, nici sa traiasca bine, nici la un loc de munca sigur.

De Sfantul Andrei, noi trebuie sa mergem la urne. Si nici sfintii nu ne vor ajuta sa trecem peste scandalul si lupta pe putere ce va urma.

De ce sa dai votul unui candidat pe 30 noiembrie atat timp cat el nu face nici cel mai mic efort pentru a te convinge ca-si merita locul in Parlament?

Si cand spun efort nu ma refer la pomenile electorale aruncate peste gard sau la pliantele lasate ca o urma de lasitate in usa de simpatizanti.

Ai vota un candidat "garantat" de Negoita, Vanghelie, un politician abia iesit din conul de umbra? Din nefericire pentru partide ca PSD, PNL sau PD-L, increderea si succesul nu se transmit ca pojarul. Succesul unora nu ii contamineaza pe altii, iar locurile in Parlament nu se castiga doar pentru ca acel candidat este un produs "garantat".

Nu cred ca sunt singura care se intreaba "de ce sa mai votez?", daca ei nu fac nici cel mai mic efort de a ma convinge sa le dau votul.

Lipsa de seriozitate este tot mai acuta. Nu stiu de ce candidatii au senzatia ca ne cuceresc cu afisele colorate si lucioase, pentru ca asta pare a fi cheia succesului in viziunea lor. Si nu, nici cu o racleta nu ma poate convinge sa-l votez: daca am nevoie de o racleta mi-o cumpar. Si de un pix, la fel.

De ce nu as vota? Pentru ca nu i-am cunoscut personal pe niciunul dintre cei care candideaza in colegiul meu. Nu mi-a batut niciunul in usa sa-mi spuna care sunt planurile lui, sa-mi promita ca va face ceva pentru mine, pentru familia mea, pentru vecinii mei.

N-am inteles nimic din campania electorala. Uninominalul mi-a lasat un gust amar. Campania electorala s-a transformat intr-o agresiune verbala si vizuala