Celebrul regizor David Esrig a văzut un spectacol al ei la Bucureşti şi a întrebat-o dacă nu vrea să-l monteze şi în Germania. Ada Milea a spus “da”. Spectacolele ei ne alungă din locuri comune şi ne trimit în “Absurdistan” sau în “Africa de sub unghii”, acele teritorii populate de fiinţa noastră paradoxală.

Din “Republica mioritică România”, Ada Milea şi-a extras “Aberaţiile sonore” şi l-a creat pe “Don Quijote”, probabil cel mai vândut album al ei, pe care l-a exportat în acestă toamnă şi în Germania, la Athanor Akademie din Burghausen, lângă München.

Premiera spectacolului produs cu studenţii anului doi de la secţia actorie a avut loc recent şi, spune Ada, a fost foarte bine primit de public “Cred că dacă ne luăm după reacţia publicului şi după bisurile cerute, am fi cântat încă o dată tot concertul... mă rog, spectacolul, sau ...cum s-o fi numind. E cel mai mişcat concert pe care l-am­ construit. Ei spun că a fost extraordinar“.

În varianta germană, spectacolul este realizat numai cu fete, exceptând personajul Don Quijote. Acest lucru nu a fost voit, ci determinat de împrejurări: „Aşa e anul lor: plin de fete. A trebuit să lucrez cu anul doi şi se pare că-n anul admiterii lor, băieţii talentaţi au cam lipsit“, spune Ada.

Oraşul cu cea mai lungă cetate

Cum a ajuns „Don Quijote“ pe scena stundenţească din Burghausen­ este o poveste care respectă rigoarea nemţească: văzut, plăcut, „hai vino să lucrezi cu noi“: „Domnul David Esrig a văzut un spectacol de-al meu la Bucureşti şi m-a întrebat dacă n-aş vrea să lucrez cu studenţi.

Am fost astă-vară şi-am avut un examen cu ei, iar acum am făcut spectacolul. Domnul Esrig spune că lucrul cu mine le dezvoltă creativitatea şi părea foarte încântat de bucuria cu care studenţii au lucrat cu mine şi în propria lor vacanţă -  ei au decis să lucr