Nu se simte nimeni din echipa de campanie a PD-L cu musca pe căciulă că acest partid, de unde era primul în sondaje, a ajuns sub PSD cu 5-6 procente? Emil Boc s-a scos, în stilul ştiut: ca să nu recunoască înfrîngerea partidului său a anunţat triumfător victoria dreptei. Candidatul la funcţia de premier, Stolojan, care semăna în campanie cu propriile sale moaşte, n-are nimic să-şi reproşeze? Ştiu, mi se va spune că, din nou, nu e momentul. Cînd Boc a gafat cu CVTudor, care nici măcar nu va intra în parlament, cum anticipam, Boc nu şi-a depus, nici măcar de formă, demisia la dispoziţia partidului. Nu era momentul! Cînd era cît pe-aci ca pe listele PD-L să apară Dumitru Dragomir, s-a retras Cătălin Avramescu – nu zic că ar fi cîştigat, dar nu a mai candidat din cauza lui Mitică. Nici atunci nu s-a găsit nimeni să zică, „da, domnule, eu l-am propus pe Corleone şi îmi pare rău” Nu mai vorbesc de apariţia uninominală a lui Talpeş (!!!) din partea aceluiaşi partid. Nu mai vreau să-mi aduc aminte că PD-L nu l-a sancţionat în nici un fel pe AdrieanVideanu pentru politica bordurilor şi pentru că atunci cînd ar fi trebuit să fie în Bucureşti, ca primar, nu şi-a ratat o vacanţă mică. Şi apropo de ultimele zile: mă trezesc cu un carton pe clanţă – „Votaţi pe cutare şi pe cutare” cu două zile înaintea zilei băgării votului la urne. Adică pînă n-au apărut sondajele catastrofei anunţate, echipa PD-L şi-a închipuit că are victoria în mînă, cu aceeaşi lipsă de agresivitate care ar fi trebuit să-i dea de gîndit după alegerile locale şi care l-a făcut pe TRU să încerce să salveze situaţia în ultima clipă printr-un apel direct, „votaţi PD-L!” despre care continuu să cred că a fost inoportun. Cine era de acord cu analizele anterioare pro-PD-L ale lui Traian nu mai avea nevoie de un asemenea îndemn. Fratele îngreţoşat atîta aştepta însă, pentru a-şi găsi justificarea că stă acasă,