Baletul „Albă ca Zăpada“ a impresionat publicul român prin decoruri, costume, jocuri de lumini şi idei ingenioase de regie.
1 /.
Teatrul Naţional din Bucureşti a fost, la acest sfârşit de săptămână, o gazdă de poveste. „Albă ca Zăpada“, în versiunea coregrafului francez de origine albaneză Angelin Preljocaj, a sedus publicul autohton, la toate cele trei reprezentaţ ii, după ce îl încântase şi pe cel parizian. Deşi Naţionalul nu posedă cea mai bună scenă pentru balet, iar premiera de vineri a întârziat din cauza unor probleme tehnice, spectacolul de aproape două ore a decurs fără incidente.
Pe lângă atuurile anunţate pe afiş - un basm îndrăgit, oarecum ignorat de baletul clasic, un nume precum Preljocaj, costume de Jean Paul Gaultier şi muzica lui Gustav Mahler - baletul propune decoruri fastuoase, idei de regie şi efecte de lumină ingenioase.
Basmul e perfect linear, Preljocaj nu se abate prea mult de la litera fraţilor Grimm, nu inventează, nu sugerează, pur şi simplu povesteşte, în maniera baletului romantic de secol XIX. E o pledoarie pentru clasic şi simplitate a unui coregraf căruia nu-i este deloc străin dansul contemporan.
„Ideea mea a fost să povestesc «Albă ca Zăpada» ca pe un basm, cu farmecul şi încântarea proprie genului. Există însă şi destule capcane psihanalitice. E vorba de un Oedip inversat care mi se pare foarte actual astăzi, când femeile de 45-60 de ani sunt încă frumoase, dar suferă la umbra fiicelor lor“, explica Angelin Preljocaj, pentru „Le Figaro“.
Inspirat de Walt Disney
Dacă la nivelul coregrafiei, spectacolul nu aduce surprize, o face în schimb în materie de decoruri (care poartă semnătura lui Thierry Leproust) şi regie. „Iluzionistul“ Preljocaj a imaginat apariţia celor şapte pitici pe frânghii, coborând de pe munte şi dansând în aer - o scenă memorabilă -
