Adrian Buz, autor al volumelor de proză „Ultimul capitol“ şi „Zidul moale“, traducător din William Burroughs, John Dos Passos, Neil LaBute, Hunter S. Thompson, este unul dintre oamenii de litere apreciaţi nu numai în Oltenia natală, ci şi în întreaga ţară.Adrian Buz este absolvent al Facultăţii de Litere din Craiova. 1999 apare în bibliografia sa ca anul în care începe să publice proze, traduceri şi eseuri în reviste precum Flacăra, Mozaicul, Ramuri, România literară, Scrisul Românesc, Ziarul de duminică, Timpul, Paradigma, LAMA, Respiro, Liternet, Norii, pentru ca în 2001 să debuteze cu volumul de povestiri „Ultimul capitol“, premiat de revista România literară. „Debutul e, probabil, cel mai ridicol moment în cariera unui scriitor, un amestec aproape neverosimil de avânt şi stângăcie. În clipa asta mă bucur că am primit premiul, deşi multă vreme l-am privit cu o suspiciune aproape ostilă, aşa cum debutul vine însoţit şi de un mare orgoliu, dar am înţeles, spre salvarea mea, cât de conjuncturale sunt astfel de demersuri“, a declarat Adrian Buz. Povestea sa în lumea literelor a venit ca un lucru firesc: „Lucrurile se potrivesc de la sine dacă eşti un pic atent la tine. Bineînţeles, aş putea să bat câmpii vorbind despre vocaţie, despre chemare, despre nevoi pure şi abstracte, dar sună desuet, aşa că e mai bine să rezumăm. La un moment dat, pur şi simplu simţi cum se înclină ceva şi te duci firesc spre acel lucru“.
Între munca de director şi cea de scriitor
Lucrul firesc al înclinaţiei spre scris a fost presărat şi cu influenţe exterioare: „Oameni, locuri, obiecte, oameni şi locuri locuri şi obiecte. În general, suntem modelaţi de foarte multe lucruri. Ca oameni sau în profesia pe care o facem. Ca scriitor, am maeştrii mei, se dă o dispută între Celine şi Lobo Antunes, sau între Vonnegut şi Esterhayz, şi între alţii, nu foarte mulţi. Nu pot să-ţi placă t
