SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Într-un orăşel din Uniunea Sovietică a anilor 1980, plin de fabrici de confecţii şi alte întreprinderi pentru femei, un sindicat organiza lunar serate dansante, mai bine zis tombole dansante, la care câştigul consta în bărbaţi de însurat. Fruntaşele în producţie nemăritate aveau dreptul la trei baluri pe an, cu şanse minime însă de a lega ceva, întrucât bărbaţii tineri şi fără vicii erau plecaţi în Siberia, la munci mai bine plătite, iar în târg, burlacii, divorţaţii şi văduvii erau gunoi social. Alcoolici, vagabonzi, bolnavi şi vârstnici refractari la viaţa de familie.
Unii erau aduşi la bal cu forţa de Miliţie, alţii veneau cu nădejdea că vor fi luaţi în grijă de vreo croitoreasă cu leafă şi astfel nu vor mai face foame. În strânsura aceea jalnică de masculi, înşiraţi pe bănci de lemn pe lângă pereţi, nu vedeai unul mai de Doamne ajută. Totuşi fetele şi femeile se băteau la sindicat pe porţia anuală de bilete, iar în urbe exista un trafic tot atât de intens ca şi acela de ţigări şi vodcă samagon, fiartă clandestin.
În dimineaţa balului, delegaţia de jurnalişti români, invitată la sindicat ca să i se prezinte succesele de seamă din industria de salopete şi pufoaice – fiindcă asta se producea în regiune, salopete şi pufoaice pentru şantierele din Nord?, încerca să ghicească în forfota aceea femeiască de la sediu pricina unor izbucniri isterice. Câte o mamaşa dădea buzna în biroul secretarului, care ne ţinea prelegerea privitoare la creşterea cu nu ştiu câte procente a productivităţii muncii, şi nu-l slăbea până nu obţinea de la acesta, din stocul său de graţie, din rezerva lui strategică, de tătuc regional, un bilet de bal în plus, peste porţia decisă prin vot.
Încălzindu-se atmosfera, şeful sindicatului – om era şi el, nu? – ne-a dezvăluit câteva dintre dedesubturile omeneşti ale "
