Petria Irimia s-a născut pe 1 decembrie 1918, a supravieţuit celui de-al Doilea Război Mondial, iar viaţa sa este ca un roman istoric. La anii săi, veteranul nu îşi doreşte decât să fie sănătos şi să ciocnească de ziua lui un pahar cu vin. Într-o căsuţă dărăpănată din satul Rusenii Noi, comuna Holboca, trăieşte Petria Irimia, ieşeanul născut la 1 decembrie 1918. Slab, cu părul alb şi ochii blânzi, pe veteran l-am găsit sâmbătă la amiază stând în pat, imobilizat de o răceală. „Nu a fost bolnav
niciodată în viaţa lui. Nu a stat în spital, nu a avut nevoie de un medic de familie, dar acum a răcit şi a avut nevoie şi de perfuzii”, ne-a spus Ştefan, unul din cei cinci copii ai bărbatului. Toţi nepoţii şi copiii au venit din timp să îl vadă pe Petria Irimia şi să-i ureze „La mulţi ani!”.
„Când eram mic, o întrebam pe bunica de unde ştie ea că s-a născut pe data de 1 decembrie şi nu pe 30 noiembrie, din moment ce afară era noapte. Ea îmi spunea că ştie, pentru că a cântat cocoşul a treia oară”, a spus Gheorghe, un alt fiu al pensionarului.
Un supravieţuitor înnăscut
Petria Irimia provine dintr-o familie cu 12 copii, din care mai trăiesc doar şase: „Eu şi alţi trei fraţi am avut scarlatină. Ei au murit şi doar eu am supravieţuit, iar apoi am scăpat teafăr din război”.
La 15 noiembrie 1939 a fost încorporat în Regimentul „13 Dorobanţi” şi ulterior a fost avansat la gradul de sergent-comandant de grupă, instructor la mitraliere ZB. După doi ani a început cel de-al Doilea Război Mondial. „Când a ordonat mareşalul Antonescu să trecem Prutul, am fost primul care l-am trecut”, susţine nonagenarul.
În război, Petria Irimia spune că a ucis mulţi ruşi şi că a scăpat cu viaţă ca prin urechile acului. „Câţi au fost în faţa mitralierei, pe toţi i-am împuşcat. Dacă aş avea oi câţi duşmani am împuşcat, trebuia să am o t
