In preajma zilei de 1 Decembrie ne bantuie, in fiecare an, o intrebare. Sau mai multe. Cine suntem si unde ne situam noi, ca romani, in comparatie cu Europa?
Intrebarea este urmata de dorinta de a sti ce am lasat istoriei. Bun sau rau, cu ce ne putem mandri, daca ar fi sa tragem linie astazi? Ce sau pe cine am dat noi lumii ca sa putem spune: daca acesta nu ar fi existat, lumea nu ar mai fi fost la fel?
Ca si cum situatia s-ar schimba de la an la an, reluam mereu aceasta problema si o intoarcem pe toate fetele. Cand suntem ingaduitori, gasim cateva repere in istorie.
Insa, de cele mai multe ori, ne descoperim fara niciun punct de sprijin in trecutul nostru scurt, oricum cenusiu. Orice ne-am raspunde, recunoastem, mai devreme sau mai tarziu, ca aici, in Romania, exista un ceva anume care ne trage in jos.
Exista in aceasta tara impanzita de securisti, de manelisti, de politicieni si functionari corupti, de cersetori si miliardari de carton, a caror avere dispare intr-o luna, exista ceva care te face sa te lepezi de orice speranta. Auzim de prea multe ori spunandu-se ca in Romania exista ceva rau care, parca, a incremenit in noi.
In Romania unde injustitia domina Justitia, unde regula este exceptie, iar exceptiile devin regula, unde tupeul de marlan si smecheria suburbana sunt considerate virtuti, unde racnetul isteric este considerat inspiratie, iar luciditatea calma si inteligenta sunt privite ca dovezi de slabiciune, aici unde relatiile si spaga inca rezolva toate problemele si deschid orice usa, aici risti sa iti pierzi toate visurile pe care le-ai avut vreodata.
Destine aparte
Din fericire, printr-un miracol de neexplicat, aici in Romania s-au nascut si cateva destine aparte. Un Henry Coanda, fara de care avionul cu reactie ar fi aparut mai tarziu sau deloc; George Emil Palade, sing
