În 1972, odată cu absolvirea facultăţii, Liliana Pispiris a devenit membră a corului Madrigal...
A fost coristă până în ’97. Apoi, a trecut la Radio în calitate de realizator. În 1997 a plecat din ţară (fizic), dar nu şi de lângă Madrigal, alături de care a rămas cu sufletul. "Nu am spus niciodată nu şi nici nu voi spune. Acum m-am pensionat de la Radio şi cred că voi munci din ce în ce mai mult. Sunt o norocoasă pentru că am crescut cu Madrigalul în familie, iar mama mea este sora Maestrului. Când Marin Constantin m-a ascultat pentru prima dată, şi-a dat seama că am ceva calităţi muzicale şi mi-a spus: "Acum poţi să te pregăteşti muzical şi în câţiva ani să dai la Conservator", mărturiseşte Liliana Pispiris.
PRIMUL IMPACT. "Lucrul cu maestrul a fost o şcoală pentru toţi. A fost o şcoală de specialitate: de muzică, de istorie, de stilistică, de teorie a muzicii. În definitiv, continuă Liliana Pispiris, a fost o şcoală a vieţii pentru că ne-a arătat partea artistică. Totdeauna ne-a dus în alte zone. Maestrul ne-a scos din normalul pe care trebuia să-l laşi la uşă. Intrai în Renaştere, intrai în Clasicism... şi acestea toate ţi le dăruia dumnealui cu mintea, cu vorba, cu privirea, cu gestul. Nici nu se poate să le visezi pe toate! Tineri fiind, trăiam bucuria de a fi într-o formaţie de elită, de a fi aplaudat. Acesta a fost primul impact. Aplauzele publicului sunt răsplata cea mai mare... Ştiţi cât de mult te poţi bucura? Uneori chiar şi ani întregi!".
RESPIRAŢIE SIMULTANĂ. Ştia foarte multe despre arta cântatului în cor, toate învăţate, în special, în repetiţiile cu maestrul Marin. "Calităţile artistice pe care le-am dobândit au fost modelate de genialitatea maestrului... personalitatea sa are atâtea faţete şi le activează simultan. Un om normal nu poate face aşa ceva. Nu se poate. Ca să citez o colegă de-a mea de generaţie
