Celebrele calităţi „naţionale“ precum capacitatea de a face haz de necaz sau de a fi descurcăreţ vin din inventivitate şi isteţime. Astfel, portretul-robot al românului corespunde figurii lui Păcală. Păcală, „deşteptul care prosteşte pe proşti făcând pe prostul”, rămâne, spune şi regizorul filmului lansat acum 34 de ani, Geo Saizescu, cel mai reuşit portret al românului. „Inteligenţa fină ascunsă sub o aparenţă modestă şi imaginaţia surprinzătoare” sunt calităţi distinctive ale românilor, scrie Dumitru Drăghicescu, doctor în sociologie la Sorbona, în cartea sa „Din psihologia poporului român”, care a apărut în 1907.

Chiar dacă are „bucăţi ruginite” şi cel puţin „una dintre tezele de bază este eronată - fondul cărţii nu este nici învechit, nici plicticos, dimpotrivă”, după cum scria George Pruteanu în „Dilema” (1995).

Potrivit cercetătorului Marius Radu, un studiu al psihologilor de la Universitatea Edinburgh - care au aplicat numeroase teste IQ în 2006 - „au dovedit că peste 68 la sută din români au o capacitate crescută de abstractizare a informaţiei”.

În clasamentul provizoriu al studiului aflat în plină desfăşurare, românii ocupă locul nouă în lume la gândire abstractă, „după japonezi şi danezi, aflându-se imediat în faţa germanilor şi a ruşilor”. Asta explică, crede Radu, că românii sunt mai descurcăreţi şi inventivi decât alţii.

Hazul de necaz vine din vremea războiului rece

Dacă D. Drăghicescu spune că spiritul satiric este trăsătura „cea mai netedă şi bine definită a mentalului românesc”, comună cu englezii, etologul Marius Radu spune că sarcasmul şi tendinţa de a face „haz de necaz” nu sunt caracteristice niciunui popor şi au devenit mai accentuate în estul Europei în timpul Războiului Rece, „ca urmare a necesităţii descărcării tensiunilor acumulate din pricina încătuşării unor libertăţi”