Masinaria electorala a PSD a functionat ireprosabil: partidul s-a ridicat din mormantul matusii Tamara si a reusit un scor chiar mai bun decat in 2004. E probabil dovada cea mai elocventa ca e singurul partid care functioneaza cu adevarat dupa definitia unei grupari politice profesioniste.
A aratat ca are aparat, structuri in teritoriu, strategi, propagandisti, sforari. PSD a stiut sa exploateze avantajele si, mai ales, sa isi creeze altele. A desenat hartile electorale ca sa ii fie convenabile. I-a lamurit pe liberali ca e si in avantajul lor sa mizeze pe o prezenta scazuta si sa fixeze data alegerilor in mijlocul minivacantei, dupa ce au mai si eliminat halci intregi din electorat prin restrictii la vot. A mizat din nou pe rural in deserviciul urbanului. A dat pomeni pe banii PNL, folosindu-si marketingul mult mai eficient pentru a vinde ca fiind ale lui toate actiunile populiste ale guvernului.
A atacat toata tara, in campanie cu tehnici bine exersate la precedentele alegeri, fara fantezie dar cu precizie, stiind unde sa umple zidurile si copacii cu afise, unde sa se arunce cu sacosa sau unde sa bage propaganda de stanga. De partea cealalta, PD-L a stat sa astepte coborarea asupra sa a proniei basesciene, convins ca asta e suficient. Cu structuri in teritoriu minate fie de aroganta, fie de neputinta organizatorica, partidul lui Emil Boc a crezut prea mult in steaua norocoasa pe care a uitat ca de data asta nu o mai imparte cu Traian Basescu.
Criza de personaje cu notorietate si credibilitate nu a putut fi compensata de nici o strategie cat de cat inteligenta, in afara rugilor soptite pe la colturi intru renuntarea la uninominal. Cat despre PNL, e clar ca scorul uluitor al trupei lui Tariceanu nu este cel al unui partid, ci un soi de recompensa populara pentru tot ce a cadorisit de la inaltimea Palatului Victoria, un fel de sarut m
