PD-L si PSD au iesit din alegeri umar la umar, ceea ce da liberal-democratilor o mai mare marja de negociere atat a viitoarelor aliante, cat si a functiei de prim-ministru. Dincolo, insa, de formulele care vor prinde consistenta in zilele urmatoare, un lucru e clar: dreapta a castigat alegerile, culmea, chiar si atunci cand este divizata, iar pretentiile stangii de a prelua guvernarea s-au dezumflat. Formulele de guvernare si alianta sunt, insa, in linii generale, aceleasi. Formula care incepe sa prinda contur si care ar fi in logica votului este PD-L-PNL, dar istoria ultimilor doi ani face la fel de plauzibila si o formula PSD-PNL. Cea mai improbabila este alianta PSD-PD-L.
PD-L-PNL, dragoste dictata de vot
Scorul de peste 50%, obtinut de fosta Alianta D.A., arata ca PD-L, PNL si UDMR ar putea constitui o alianta si un guvern cu o majoritate stabila. Ceea ce pledeaza pentru aceasta formula este compatibilitatea ideologica, votul popular si o logica a bunului simt, care spune ca, daca exista vreo posibilitate pentru a bloca intrarea PSD la guvernare, aceasta este singura viabila.
In plus, este formula care ar putea conferi un premier democrat-liberal, rezultatul alegerilor dandu-i lui Traian Basescu unda verde pentru o astfel de desemnare.
Asta nu inseamna, insa, ca cele doua partide vor ajunge la o intelegere. Principalul motiv este dorinta liberalilor de a obtine postul de prim-ministru pentru Calin Popescu Tariceanu, lucru dificil in conditiile in care, in repetate randuri, Traian Basescu a declarat ca desemnarea lui Tariceanu este exclusa. De altfel, si in PD-L Tariceanu este indezirabil fiind aproape exclus ca el sa fie acceptat de partid, in detrimentul lui Vasile Blaga, de exemplu.
Dincolo, insa, de sefia guvernului, nu pot fi minimalizate nici pozitiile gruparii radicale din tabara liberala, care prefera mai degraba alianta
