Bucureştiul în alegeri. Ceaţa se ridică greu. Pe la 11:00, radiourile dau procente minime la urne. Care la schi, care pe la supermarketuri, care pe-acasă. De bază, rămân pensionarii. Dar pensionarii au traseele bine stabilite, întâi la Liturghie, e Sfântul Andrei, apoi la alegeri.
Ceaţa se ridică greu. Pe la 11:00 radiourile dau procente minime la urne
Foto: Marin Raica/Jurnalul Naţional
Reperele oricărui oraş care se respectă sunt gara, piaţa şi grădina publică. Le iau pe-ndelete în ideea că undeva se întâmplă ceva, chiar dacă e ceaţă, jumătate din populaţie a părăsit metropola iar ce a mai rămas, ca Vama Veche, n-are chef, n-are chef de nimic, nici de votcă (afară de şahiştii Cişmigiului), nici de gin, tequilla rom sau vin.
La ora aia, nici de alegeri.
DECEDATUL DIN GARA DE NORD
În Gara de Nord s-ar fi cuvenit să fie urne. Un tip între două vârste îşi ia bilet de Timişoara, dar ţine să şi voteze. Ieri, gara a fost de comă, îmi spune o femeie de la salubritate. Plimbă fără spor un mop uriaş şi se vaită că ziua de sâmbătă, când au plecat studenţii, a deşelat-o. Tipul care-şi luase bilet de Timişoara zice că luni are proces pentru firma la care lucrează, de Ziua Naţională, altfel ar fi votat, casieriţa îl informează că gara nu mai are urne, să meargă la el acasă... Îl simt că vrea să vorbească şi n-are cui, până la tren mai e, lucrurile se leagă. Zice: "Mă vezi, întreabă, ei bine, nu exist. Sunt mort...". Instinctul îmi sugerează s-o tai, dau un pas înapoi, omul e dus, cum dracu’, Doamne iartă-mă de Sfântul Andrei, cum mi-a ieşit ăsta în cale? Omul se prinde. "Domne’, nu-s nebun, sunt mort. Mort de-a binelea, am act de deces".
Faptul că sunt jurnalist îi dă vigoare. Îl cheamă Marinescu, Damian Virgil Marinescu, cu domiciliu în Alba Iulia. Are o poveste stupefiantă, certificată de o servietă cu acte şi
