„S-a vorbit mult despre ateism (în perioada comunistă- n.r.), dar abia am aşteptat să ne facem cruce în faţa bisericii. Acum, se bagatelizează naţionalismul, dar de-abia aşteptăm să ne facem cruce în faţa neamului românesc”, sunt cuvintele liderului PRM, Lucian Bolcaş, dintr-un interviu acordat evz. ro. Ce mai înseamnă naţionalismul într-o epocă modernă în care, de cele de mai multe ori este confundat cu rasismul sau xenofobia, au dovedit-o românii la urne, pe 30 noiembrie. Două partide politice, unul cu ecou puternic în politica românească imediat după Revoluţie, iar celălalt bucurându-se de aprecierea românilor medii, sunt în pericol să dispară de pe panoplie timp de cel puţin patru ani.

Considerate naţionaliste PRM şi PNG sunt marile perdante ale alegerilor parlamentare din acest an. Între cele două partide exită diferenţe fundamentale. Declarativ amândouă de dreapta, cele două sunt partide de lider (charismatic), care supravieţuiesc exclusiv prin preşedinţii lor.

Manifestat pregnant în doctrina de partid, naţionalismul prm-ist nu s-a putut face auzit de urechile românilor, sau mesajul a fost alterat şi perceput, cum se întâmplă tot mai des în ultimul timp, drept unul rasist sau xenofob. Modul în care liderul şi programul partidului au abordat problema maghiarilor şi naţionalismul exacerbat al lui Vadim Tudor au ajutat PRM-ul în trei alegeri parlamentare.

În 2000, liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, era pe punctul ca, folosind acelaşi discurs naţionalist de acum, să ajungă preşedintele României. Acesta a intrat în turul doi al prezidenţialelor, dar a fost devansat de Ion Iliescu. Politologii au pus această ascensiune pe seama stării generale de degradare în care se afla ţara. În plus, politica românească din 2000 nu era atât de „slobodă” în discurs ca cea de acum. Astfel, limbajul violent şi agresiv al preşedintelui PRM