A intrat in scena, dupa 1989, alaturi de fosila Eugen Barbu, oferindu-si serviciile mizerabile, indelung exersate
in regimul comunisto-securist al lui Ceausescu, noii puteri feseniste: "dati-i pe mana noastra (pe opozanti, n.r.) si daca n-o sa va placa ce-o sa le facem..." Ion Iliescu si Petre Roman s-au prefacut ca nu-i acorda nicio atentie lui C.V.T., lasandu-i in fapt mana libera sa faca treaba murdara, adica sa atace salbatic opozitia democrata a Romaniei, care incepuse sa le strice planurile. Lider PRM si al oficiosului Romania Mare, extremist notoriu, antisemit si antimaghiar, C.V.T. s-a bucurat de imunitate parlamentara vreme de 16 ani. De pe aceste pozitii, a
improscat cu dejectii verbale, insulte, calomnii, amenintari pe oricine era identificat ca adversar. In tot acest timp, justitia nu a miscat un deget. In 2000, in degringolada lasata de abandonul lui Emil Constantinescu, C.V.T. si-a trait momentul de glorie. A intrat in turul doi al alegerilor prezidentiale, punand la grea incercare electoratul democratic din Romania, care a avut de ales intre ciuma si holera, adica intre C.V.T. si Ion Iliescu.
Autointitulat tribun si justitiar, flancat in partid de generali de Securitate, ca si de alte figuri sinistre ale ceausismului tarziu, sustinut de o masa larga de saraci la propriu si saraci cu duhul, C.V.T. a ocupat, ani de-a randul, pozitii de prim rang in Romania. Sociologii se obisnuisera sa-l analizeze rece, ca pe un exponat zoo, gen Jirinovski sau Le Pen, explicand ca, in orice casa, o pubela este necesara. Dar pubela, cu miasmele ei tot mai mizere, incepuse sa otraveasca in mod rusinos aerul in care, de bine, de rau, Romania incepuse sa evolueze. In sedinta solemna a parlamentului din decembrie 2006, in care presedintele tarii a citit Raportul comisiei pentru condamnarea comunismului in Romania, C.V.T., vicepresedinte al Senatului si p
