De ce un control al unui minister de resort poate deveni semnal de alarma pentru o institutie de cultura, bugetara, care depinde de el? Cand se transforma o inspectie de rutina, care, desi invoca grija pentru banul public, frizeaza de multe ori absurdul (si cine a lucrat cu statul in domeniul culturii stie la ce ma refer), cand adica, si mai ales cum, o asemenea inspectie se transforma in amenintare pentru viata insasi a institutiei inspectate? Cum si de ce, asadar, ultimul control al Ministerului Culturii si Cultelor la Muzeul Taranului Roman a starnit reactii, un comunicat de presa din partea conducerii, dezmintiri ale ministrului, in fine, o petitie on line care cere nici mai mult, nici mai putin decat "salvarea muzeului"? Au fost gasite la MTR fraude, deturnari de fonduri sau alte infractiuni grave in executia bugetara? Nu, nici vorba. Si-atunci? Daca "astia" se leaga si de MTR - auzi tot mai des comentarii facute in cheie politica, dupa pedeapsa aplicata de guvern ICR, caruia i s-a amputat bugetul pe 2009, iar in ultima clipa i s-au inghetat toate fondurile -, atunci, continua comentariile, te poti astepta la orice. Sau, poate, devenim paranoici si facem din tantar armasar.
Dar care sunt faptele: in octombrie, a.c., o echipa de control a MCC, formata din Radu Podgoreanu, presedinte, Monica Dumitru, Otilia Sarbu, Marilena Vladut - membri, verifica activitatea MTR pe 2007-2008. Rezulta un raport intermediar de circa 50 de pagini, cu solicitarea catre conducerea muzeului de a formula puncte de vedere fata de obiectiile ridicate, in vederea definitivarii formei finale a raportului. Pana aici, nimic grav, nimic neobisnuit.
Obiectiile, facute publice de catre conducerea muzeului, au, unele, un continut hazos, legat de gratarele care sfaraie in curtea muzeului cu prilejul fiecarui targ. Altele se refera, insa, la elemente care privesc conceptul intim al
