Calculele sunt facute, mandatele aproape impartite, concluzia uluitoare: PD-L si PSD+PC sunt practic la egalitate.

Ramane inca de vazut cine va avea mandatul de aur, insa el nu poate schimba fundamental datele problemei. Incep asadar negocierile pentru majoritate. De la ce premise?

In primul rand, nu discutam doar despre majoritate pentru investirea guvernului. Sub presiunea anticipatelor este foarte probabil ca parlamentarii sa voteze chiar impotriva ordinelor de la partid, asa ca pana la urma un guvern tot vom avea, la o adica chiar si minoritar. Dar ar fi o imensa greseala.

Vine un an foarte greu din punct de vedere economic si e nevoie de un guvern cu majoritate puternica, spre 60% pentru a-i asigura confortul in Legislativ. Pentru un asemenea procent este nevoie de doua dintre partide plus UDMR. Maghiarii sunt dispesabili doar in ipoteza reunirii primelor doua partide.

Negocierile dintre partide sunt intense insa, cel putin in prima faza, conteaza foarte putin pentru ca cel care conduce dansul e Traian Basescu. El numeste premierul indiferent de aceste negocieri sau, mai precis, in functie de negocierile lui.

La ce ne putem astepta, dincolo de calendarul precis anuntat deja de presedinte? Cu siguranta prima optiune a lui Traian Basescu este un guvern PD-L + PNL + UDMR, logica din punct de vedere doctrinar.

PNL este insa intr-o postura avantajoasa si va negocia probabil foarte dur. Daca pe programul de guvernare nu sunt incompatibilitati, dimpotriva, la persoane e necaz mare.

Se pare ca una dintre conditiile impuse de Calin Popescu Tariceanu este sa pastreze sefia guvernului. Conditia este, desigur, inacceptabila pentru Traian Basescu, dar, in mod normal, este si maximala.

Exista doua posibilitati sa fie inlaturata. Fie renunta Tariceanu insusi la ea in schimbul altui