O pensionară din satul Rudicica este singura persoană care a făcut efortul să treacă pragul secţiei de votare. Maria Sima speră de 20 de ani că unul dintre candidaţii pe care a pus ştampila va asfalta singura stradă din sat. Puţini timişoreni au auzit de satul Rudicica. Asta deşi aşezarea cu 25 de case şi o singură stradă este vizibilă de la geamul vilelor înălţate în cartierul timişorean Calea Urseni.

În Rudicica locuiesc 50 de săteni, dintre care 30 au drept de vot. Însă, numai unul s-a prezentat duminică la secţia de votare, aflată la şapte kilometri, în Urseni.

Maria Sima, o pensionară de 67 de ani, şi-a chemat fiul din Timişoara ca să o ducă cu maşina la votare. Femeia speră că după aproape 20 de ani de democraţie o să se schimbe ceva şi în cătunul ei.

Vot pentru asfalt

„Nu putem să trăim la nesfârşit ca ţiganii, ca lupii. Viaţa trebuie să se schimbe, cu fiecare votare. Restul sătenilor nu s-au dus la vot pentru că sunt laşi. Nu le pasă de nimic. Vecinii mă ceartă că mă duc să pun ştampila. Mă bănuiesc că am un interes ascuns”, a spus bătrâna, care n-a ratat niciun tur de scrutin din 1990.

Deşi satul Mariei este la trei kilometri de Timişoara, campania electorală n-a ajuns până la Rudicica. În tot cătunul s-au lipit trei afişe, iar candidaţii n-au călcat prin bălţile din sat.

„A venit o doamnă cu tocuri. Nu era candidat, era una de la partid care cred că s-a rătăcit pe aici. Până am ieşit la stradă a dispărut”, a povestit Maria Sima, care până anul trecut, la referendum, mergea pe jos şapte kilometri să voteze. La biserică şi la cumpărături merge tot pe jos, prin câmp, până la Timişoara.

Dorinţa unicului alegător este să vadă asfaltat singurul drum care străbate Rudicica, ca să nu-şi mai murdărească încălţările. „Sper să nu mor până vor pune asfalt pe drum. Poate