În condiţiile în care deciziile strategice ale staff-urilor din ţările de origine lipsesc, campania lansată de subsidiarele din România ale băncilor străine pentru redobândirea imaginii pierdute este subţire de tot.
Această campanie se rezumă deocamdată la nişte articole ridicole, scrise în publicaţii de specialitate, în care reprezentanţi ai băncilor străine din România vorbesc despre stabilitatea şi soliditatea sistemului bancar, despre slăbiciunile capitalului bancar autohton şi rolul capitalului bancar străin în România în obţinerea creşterii economice din ultimii ani, în promovarea creditului pentru populaţie şi în care sunt oferite asemenea argumente şi explicaţii, încât aproape să crezi că românii au fost împrumutaţi nu pe bani grei, ci pe gratis, şi chiar să fii gata-gata să regreţi că atacurile asupra leului au eşuat. Bineînţeles că în faţă sunt scoşi angajaţi români de rang înalt ai băncilor străine, care vorbesc ca din partea lor! Jenant, cu J mare! Stratagema generalizată este victimizarea băncilor străine din România, iar sloganul a devenit "Nu trageţi în bănci"! Măi să fie, a ajuns lupul oaie şi acum oaia este sfârtecată de câinii de (clienţi) români, nerecunoscători şi neîndurători!
Din păcate, articolele cu pricina uită să răspundă la întrebarea esenţială: cu ce s-au ales băncile străine de pe urma expansiunii în România şi cu ce s-a ales România de pe urma acestei expansiuni? Profiturile superfabuloase obţinute de băncile străine în România dau singure acest răspuns. Profituri imense, neuzuale, care n-au rezultat atât din abilitatea managerială – pe care nu o contestă nimeni! –, cât din impunerea, pe de o parte, a unor dobânzi exorbitante la credite, iar, pe de altă parte, a unor dobânzi derizorii la depozite. Câştigurile băncilor străine de pe urma expansiunii în România sunt nete şi clare, n-au nevoie de cântăreţi! @N
