Am jucat un dublu rol, de candidat şI ziarist în acelaşI timp. Am făcut ochi dis de dimineaţă, să-l prind pe domnul viitor fost premier la vot. Nu mi-a convenit prea tare, dar m-am sacrificat.

Am ajuns la şcoala generală din Ciofliceni- Snagov pe la nouă şI jumătate, fiindcă domnul Călin Anton şI cum l-o mai chema Popescu-Tăriceanu anunţase că o să-şI facă apariţia pe la zece. Am dat peste ceva ziarişti şI o puzderie de sepepişti.

CÂINELE

Doi domni, unul cu vestă roşie, altul cu sacou, au făcut o cercetare antitero a curţii şcolii. Au descoperit doi maidanezi de sat, probabil chitiţI să ciuruiască fix turul pantalonilor prim-ministeriali. Animalele disimulau bine, fiindcă se arătau prietenoase şI mângâiabile cu jurnaliştii. Cu toate astea, patrupezii au fost încuiaţI pe terenul de sport din spatele clădirii. Unul dintre ei nu a înţeles că e în carantină şI a reuşit să iasă pe undeva din ţarc. Sepepiştii au avut reacţii variate, înainte de a sechestra la loc căţelul, de la "Dumnezeii mă-tii de animal” până la cugetări filozofice de genul "îs şI ei ca noi, fiinţe sociabile”. Am bănuit că o pisică în trei culori care zăcea pe un tomberon este agent sub acoperire, fiindcă nimeni nu a deranjat-o.

ÎNGHEŢ

Tăriceanu a întârziat juma’ de oră. Făcusem piroane şI tremuram uşurel. Fetele de pe la televiziuni, echipate să dea bine pe post, păreau în şoc hipotermic. Pe la zece şI treizeci s-a auzit un murmur care trecea de la sepepist la poliţist, "Vine şefu!’”

Mă aşteptam ca domnul premier să descindă în stil american, călare pe motcicletă, scoţând pe nas artificii. A apărut pe jos şI fără consoartă, ceea ce m-a făcut să cred că zvonurile cu divorţul s-ar putea să aibă un sâmbure de adevăr. A ieşit o mare buluceală, cu împiedicări de cabluri şI îmbrânceli suave. Cu toate că pretindea că are buletin de Snagov, d