Trauma. Generalul Toshio Tamogami, seful Statului Major al Fortei Aeriene de Aparare a Japoniei, a fost eliberat din functie la sfarsitul lunii octombrie, pentru ca a incercat sa justifice rolul Japoniei in ultimul razboi mondial. El a publicat un eseu in care sustine ca este o acuzatie falsa cea conform careia Japonia a fost agresor in timpul celui de-al doilea razboi mondial, insistand ca armata Japoniei nu a avansat niciodata fara a avea consimtamantul tarii respective. Tamogami mai spune ca Chang Cai Shek, seful de atunci al Partidului National din China, era utilizat de Comintern, care urmarea slabirea fortelor lui Chang in lupta cu Japonia, astfel incat Mao Tse Dun sa poata lua puterea mai usor. Ca Japonia n-a fost agresor e o opinie suta la suta contrarie cu opinia oficiala a guvernului japonez, care admite si isi cere scuze ca Japonia a invadat China si Coreea. Eseul lui Tamogami n-are deloc valoare academica. Important este ca aceasta opinie apartine unui militar de un rang foarte inalt al Japoniei, ceea ce dovedeste ca inca mai persista trauma deschiderii fortate a portii japoneze de catre fortele americane, in 1854.

Citind amplul articol al lui H.-R. Patapievici despre Europa, publicat in revista Idei in Dialog, m-am gandit la problema transformarii Japoniei, in urma contactului sau cu umanismul sau cultura occidentala (in cazul acesta, Occidentul include si America). Pana acum 150 de ani, japonezii traiau intr-o lume "intranzitiva", adica o lume in care nu trebuia sa depinda de altii. Cu alte cuvinte, japonezii nu voiau sau cel putin nu asteptau ca cineva din strainatate sa ceara sa aiba legatura cu ei. Erau satisfacuti de ceea ce aveau, desi nu prea aveau multe. Atunci, in 1853 si 1854, flotele americane conduse de amiralul Commodore Perry au ajuns si au reusit sa deschida japonezilor poarta catre America si Europa. Pana atunci, pe strazile ora