Pe-un ger năprasnic, cu ochii în ceaţă, România s-a făcut dodoloaţă, aşteptând să-şi spună “La Mulţi Ani!”. Curiozitatea ne-a scos din hrube, ne-a fardat frumos, ne-a îmbrăcat bine şi ne-a mânat în stradă. Am venit ostăşeşte, luând cu noi tot arsenalul de nimicuri. Am uitat în schimb să ne punem patriotismul.

Noi suntem românii, pe veci stăpânii. Plescăind gumă, înjurând, hăhăind. Mojici, mândri, cu obrazul de toval, cu genţi fosforescente, ca nişte paiaţe tapate cu fixativ, cu burţile golite de modă ori supte de foame. Blazaţi, dar curioşi. Înjurându-i pe toţi, miştocărindu-i pe toţi şi imediat slăvindu-i ca nimeni alţii mai bine. Bădărani, blestemând ceaţa şi frigul, încercănaţi, prea trişti, în veselia noastră mâncăm shaorma, crăpăm seminţe, pufăim în colţul gurii, aşteptând “maşinuţili” şi “tancurili” să treacă pe sub Arcul de Triumf. Cu-n rictus între măsele părem încântaţi şi ne dăm coate îngheţate ca să stăm cât mai în faţă. Ne-am călcat în picioare pentru că ne-am gătit frumos şi merităm să fim primii acolo, moţ. Nu am văzut nimic, n-am fost nici atenţi la ce se spunea, dar ne-am dat întâlniri, ne-am agăţat, ne-am pozat ca să ne punem pe hi5. Şi când ne-am enervat am blestemat. Ne-am luat fularele cu Dinamo şi Steaua. Ne-am îmbrăcat în steaguri, le-am înfăşurat de gât, ne-am pus evantaie în cap şi pe când ni s-a spus “Deşteaptă-te, române” am hohotit, tremurând de râs. N-am avut nici un fior.

APLAUZE ÎNGHEŢATE ÎN MĂNUŞI

Patrioţii stau pe margine şi aplaudă dosiţi de după copaci. Aplauze răzleţe, îngheţate în mănuşi. Sunt aceiaşi patrioţi pe care i-am văzut ţinându-şi de mână fiii, nepoţii, verii, verişoarele, ostaşi ai Armatei Române. Aliniaţi înainte de paradă, bravii soldaţi îşi mişcă doar ochii. Demni, pe poziţii, mult prea reci înainte, de o teatralitate mândră şi emoţionantă în timpul defilării. Patrioţii stau drepţ