Inca de la primele semne in Romania ale crizei financiare si deja si economice internationale, in timp ce politicienii au continuat sa-si iroseasca timpul, energiile si resursele (din pacate, nu doar proprii) in interminabile infruntari electorale, inutile avand in vedere consecintele total neproductive, Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR) a formulat propuneri concrete pentru elaborarea unui plan de urgenta - dupa modelul planurilor din Statele Unite, Germania sau Franta - care sa cuprinda masuri de siguranta pentru reducerea impactului crizei economice asupra Romaniei.

Soarta acestui plan a stat de la inceput sub semnul incertitudinii pentru ca nu se stie de eventuala sa asumare de catre factorul politic si, precum in cazul altor planuri, strategii sau programe, implicarea statului este indispensabila, daca nu cumva in cazul in discutie este vorba nu doar de dirijarea acestuia de catre stat, ci si de acoperirea cu resurse de catre stat. Din pacate, statul roman si-a lichidat aproape toate pozitiile din economie - oricum, in axa majora a economiei nu mai conteaza! -, fiind inlocuit cvasiintegral de catre capitalul strain si nemaiavand practic parghii cu care sa duca la indeplinire o strategie, indiferent cat de minunata ar fi aceasta. Singura parghie care i-a mai ramas este cea fiscala, dar acum bugetul, prin intermediul caruia se manifesta politica fiscala, este atat de cotropit de agresiuni de tip electoralist, care lasa urme grele si dupa alegeri, incat nu se mai pot gasi practic resurse pentru orice fel de masuri de sprijinire a economiei reale. Si, in plus, factorul politic, din indiferent ce parte a spectrului parlamentar, plateste masiv tribut abordarii nu pe termen lung, ci pe termen scurt, care a inmormantat treptat, treptat economia, indiferent cata crestere economica a reusit sa obtina, si care i-a rapit acesteia practic aproape ori