Mircea Geoana, presedintele PSD, a anuntat ca partidul sau a castigat alegerile parlamentare si ca Romania trebuie s-o vireze la stanga. Emil Boc, liderul PD-L, a vorbit despre victoria dreptei in alegerile parlamentare. Iar Calin Popescu Tariceanu si Bogdan Olteanu, chiar daca nu s-au declarat invingatori in alegerile parlamentare, s-au comportat ca si cand ar fi, conditionand participarea PNL intr-o alianta de guvernare de adoptarea proiectului liberal de iesire din criza economica.

Daca ar fi sa judecam rezultatele alegerilor prin prisma dihotomiei dreapta-stanga, atunci ar trebui sa consideram partidele de dreapta victorioase. Numai ca dezbaterea publica nu s-a desfasurat in jurul acestei teme. Iar pomenile electorale promise de social-democratii in costume Armani din Kiseleff n-au izbutit sa adune nici macar numarul de voturi de la alegerile trecute, din toamna anului 2004. Si asta in ciuda crizei economice care si-a facut simtita prezenta si in Romania.

Principala constatare de dupa aceste alegeri este ca ponderea electoratului care viseaza sa fie asistat este tot mai mica. El este un electorat captiv al PSD care nu va disparea, dar se va dilua de la un scrutin la altul. In fata acestei provocari, social-democratii reactioneaza exact invers decat ar trebui. In loc sa se reformeze, sa se desprinda de mostenirea FSN-ului, PSD ramane prizonierul tipului de discurs si de actiune politica care i-au adus victorii in vremea tranzitiei. Precum emiratele arabe sau Imperiul Otoman, care se hraneau din gloria unui trecut indepartat, respingand orice reforme, asa si PSD asteapta revenirea vremurilor de mult apuse si nu intelege ca ele nu se vor mai intoarce niciodata. In mod paradoxal, PSD, care - trebuie s-o recunoastem - a contribuit la aderarea Romaniei la clubul statelor occidentale prin reformele facute, multe la presiuni externe si cu jumatati de masur