Asuspina, ipocrit sau melancolic, ca slaba participare la vot in alegerile parlamentare este o expresie a dezinteresului alegatorilor pentru politica si, mai departe, a lipsei de prestigiu a politicienilor in ochii alegatorilor si a romanilor nu este productiv si nici nu promite o analiza cu adevarat obiectiva a fenomenului. Sa incercam sa ne apropiem de cifre "fara ura si partinire", pentru a intelege ce s-a intamplat in electoratul romanesc in ultimii ani.
Pentru a nu urca mai sus in timp, putem constata ca in anul 2000 s-au prezentat la urne aproape 11 milioane de alegatori; in 2004, numarul acestora s-a redus cu un milion; in 2008 s-au pierdut, fata de scrutinul legislativ precedent, circa trei milioane, ajungandu-se la cifra de circa sapte milioane de alegatori care i-au ales pe deputati si pe senatori. O pierdere, in decurs de opt ani, a aproape patru milioane de votanti.
In acelasi timp, in 2000, PDSR (cum se numea actualul PSD) avea circa patru milioane de voturi; iar PRM, circa 2,3 milioane. Adica un total de 6,3 milioane. In alegerile din 2004, cele doua partide pe care le-am putea numi "postcomuniste" (PSD/PUR si PRM) insumau 5,1 milioane de voturi – respectiv 3,8 si 1,3 milioane. Adica circa 1,2 milioane de voturi au pierdut aceste partide, corespunzand aproximativ cu pierderea in numarul absolut de votanti dintre 2000 si 2004. Iar in 2008 PSD/PC mai pierde circa 1,2 milioane de votanti, iar PRM dispare de pe scena parlamentara, pierzand inca un milion de alegatori. Insumand pierderile PSD±PRM intre 2004 si 2008, ajungem la o cifra apropiata de pierderea globala a numarului de alegatori.
In acelasi timp, aripa reformata a PDSR, care era PD, avea in 2000 cam 0,8 milioane de voturi; si tot cam atat aveau liberalii de la PNL. Adica circa 1,6 milioane de voturi impreuna. In 2004, Alianta D.A. (PD±PNL) reusea sa-si dubleze scoru
