Cetăţeanul obişnuit care se uită la televizor în aceste zile ca să vadă criza în direct are toate şansele să nu mai înţeleagă nimic. Pe de o parte, aude diverşi analişti vorbind despre importanţa extremă a capitalului străin ca sursă de acoperire a deficitului de cont curent (ale cărui riscuri de extensie rapidă ne-au adus recentele retrogradări ale ratingului ţării), mai ales într-un moment în care multinaţionalele, speriate de turbulenţele globale, au amånat s

Cetăţeanul obişnuit care se uită la televizor în aceste zile ca să vadă criza în direct are toate şansele să nu mai înţeleagă nimic. Pe de o parte, aude diverşi analişti vorbind despre importanţa extremă a capitalului străin ca sursă de acoperire a deficitului de cont curent (ale cărui riscuri de extensie rapidă ne-au adus recentele retrogradări ale ratingului ţării), mai ales într-un moment în care multinaţionalele, speriate de turbulenţele globale, au amånat sine die orice plan investiţional, iar fiecare milion de euro venit de afară a ajuns să fie primit cu urale.

Pe de altă parte, îl vede pe premierul Tăriceanu, care declară că economia ar trebui să se bazeze pe firme cu capital autohton şi nu pe multinaţionale, întrucåt acestea din urmă, oportuniste cum sunt, ne pot lăsa cu ochii în soare oricånd. Şi îl mai aude şi pe preşedintele Băsescu, care, într-un elan de prim-consumator al ţării, mobilizează populaţia să spună „pas“ produselor din import; mai mult, este şi primul care se sacrifică: renunţă la VW în favoarea Loganului şi se declară fan al legumelor şi brånzeturilor romåneşti. Tentativa de relansare în plină criză a programului „Fabricat în Romånia“, eşuat cu succes pe cånd în lume era linişte şi pace, nu reprezintă ceva neapărat rău; ba chiar poate fi benefică, dacă ştii cum să reîmpachetezi ideea. Dăunător este cum pot interpreta acest mesaj investitorii străini, atåt cei cu aface