1. A facut o miscare eficienta, s-a asociat cu UDMR, si-a crescut marja de negociere, e mai solid ca ieri, a creat premiza unui Guvern cu o mai mare reprezentare, lucru corect pentru tara si cerut de Basescu.
2. A cedat, pe tacute, la ideea absurda de a ramane prim-ministru, era, totusi, pe locul trei, inca un punct pozitiv.
3. A facut o oferta nenegociabila care exclude PSD, sau cel putin pe Geoana si efectele lui pirotehnice.
4. Nu-l neglijeaza pe Basescu. Nu a fortat mana Presedintelui la numirea primului-ministru, orice post de alta natura, parlamentara sa zicem, nu tine de Basescu si e negociabil cu PDL.
Tariceanu, cam jerpelit dupa repartizarea voturilor, a jucat bine si permite o alianta cu PDL. Care e normala. Extravagantele premieristice, iubite de Crin Antonescu, imposibile in realitate au disparut. Miscarea lui Tariceanu ucide cariera politica a lui Geoana indiferent daca PSD accepta programul PNL sau nu. Si nici nu-l aduce pe Stolojan in functia de prim-ministru, s-ar putea sa fie o conditie pentru PDL, care o sa accepte fara sa sufle, inlaturarea lui Stolojan.
Toate cartile sunt la El Prezidente, si la jocul asta nu se pricepe, din clasa politica, nimeni mai bine.
Geoana a disparut, momentul lui de glorie politica a trecut, prabusirea este tragi-comica. Tariceanu se salveaza. Crin Antonescu intra in umbra. Nu-l vad in stare sa rupa PNL.
Taricenu a jucat bine personal, colateral bine pentru tara. E un castig colateral. Dar e un castig. Si e maximul ce poate oferi Tariceanu. Acesta a jucat tot ce avea in mana, acum asteapta un semn prezidential. Nu stiu daca poate insa accepta un ministru ca Monica Macovei la Justitie sau lipsa unui candidat la prezidentiale.
Negocierile partidelor sunt de fapt o asteptare a deciziilor Presedintelui. Si e o gluma sa credem ca partidele,
