- Editorial - nr. 217 / 3 Decembrie, 2008 Am trait, in ultimele zile, momente emotionante, conectati la bornele marii sarbatori a Zilei Nationale a Romaniei, constienti de datoria pe care o avem, noi si generatiile ce vor urma, fata de fauritorii visului milenar. Prilej de meditatie si nu numai atat. Cel care isi uita istoria merita sa o retraiasca _ e adevarat. Dar oare ce merita acela care o mistifica? Un cardinal roman pretuit de Papa Paul Iuliu Hossu s-a nascut la 30 ianuarie 1885, in comuna Milas, judetul Bistrita-Nasaud. Isi face studiile in satul natal, numit in vremea aceea Milasul Mare, apoi la Gimnaziul luteran de la Reghin, la Liceul romano-catolic (clasa a IV-a), la Targu-Mures, iar clasele a V-a si a VIII-a, la Liceul national din Blaj. In 1904 si-a inceput studiile teologice, fiind trimis in scurt timp la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. In 1906 este promovat doctor in Filosofie, iar in 1910 doctor in Teologie. In ultimul an de studii, la 27 martie 1910, este hirotonit preot de episcopul Vasile Hossu. Intors in tara, activeaza la Lugoj ca arhivar, bibliotecar, apoi vicar si secretar episcopesc, iar in 1914 il aflam pe front, preot militar. La 3 martie 1917 este numit episcop in scaunul Episcopiei Gherla. La 1 Decembrie 1918, episcopul Iuliu Hossu a fost cel care, din insarcinarea Marelui Sfat National Roman, a dat citire Declaratiei de la Alba Iulia, in fata celor 100.000 de participanti. Alaturi de alti trei fruntasi ardeleni - episcopul ortodox Miron Cristea - viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane -, Alexandru Vaida-Voievod si Vasile Goldis _ a format delegatia care a dus, la Bucuresti, Declaratia de Unire. In Parlamentul Romaniei, Episcopul Iuliu Hossu a spus: "Daca pentru stramosii nostri romani toate drumurile duceau la Roma, pentru noi, romanii ardeleni, toate drumurile duc la Bucuresti. Acesta este Sionul Neamului Romanesc..." Iu