Atunci când scriam despre modul cum a fost construit proiectul de buget pentru anul 2009, de catre guvern, am remarcat ca prin simpla trecere a unor sume de la un minister la altul se puteau rezolva foarte multe probleme. Apoi am încercat, atât cât îmi permite intelectul, sa analizez programul anticriza propus de acelasi guvern si am constatat ca cifrele vehiculate nu au fundament. În sinea mea, am acordat circumstante atenuante, guvernului pentru capacitatea limitata de analiza.
Este normal sa mai gresesti atunci când lucrezi în tensiune, cu sindicalistii în strada, cu criza economica, „la ghiseul de la vama Bors”, asteptând sa primeasca OK-ul sa intre în tara, dar este peste puterea mea de întelegere cum un partid, care potrivit exit poll-urilor a obtinut în jur de 20% din sufragiile alegatorilor prezenti la urne, vine si afirma ca doreste sa guverneze mai departe înca patru ani si mai mult, doreste ca tot partidul sa dea si primul ministru. Aceste afirmatii, facute de Bogdan Olteanu, mi-au întarit convingerea ca acest partid are probleme mari cu aritmetica si nu numai.
Gândul mi-a fugit la începutul anului 2005 atunci când pentru PNL, singurul criteriu de pune oameni în functii de conducere, oameni care dupa aceea urmau sa construiasca la nivel micro, bugete, sa faca strategii de dezvoltare si câte si mai câte, era acela sa fie membru de partid ori în CV-ul depus la partid sa scrie cu mâna lor ca daca vor obtine postul râvnit „se angajeaza sa serveasca interesele partidului.” Este absolut normal ca cei de la putere sa-si numeasca în functii cheie, oameni loiali, dar în acelasi timp acestia trebuie sa fie si competenti. Ori dupa cum se încheie mandatul se pare ca la capitolul competenta actualii au avut mari probleme. Fereasca cel de sus sa nu faca o alianta si sa ramâna înca patru ani la guvernare.
Ca cei de la guvernare au probleme cu aritme
