Angajaţii care lucrau la firme ce utilizează case de marcat trebuia să declare la venirea la lucru şi la plecare câţi bani au în buzunar şi să completeze un registru special obligatoriu. Această prevedere legală a fost abrogată recent.Din septembrie 2007 şi până la mijlocul lunii trecute, patronii firmelor din sfera comerţului şi a serviciilor puteau şti în orice moment câţi bănuţi au în geantă vânzătoarea şi restul angajaţilor. Ba chiar şi administratorul societăţii era obligat să declare cu câţi bani a plecat de acasă. La încheierea programului de lucru, angajaţii erau din nou umiliţi de angajator. Ei trebuia iarăşi să spună ce bani mai au în portmoneu, la plecarea de la serviciu. În felul acesta, şeful unui astfel de angajat putea şti în fiecare clipă ce bani au la ei angajaţii şi cât au cheltuit într-o zi. Societatea era obligată chiar să ţină un registru special în care să consemneze banii fiecărui angajat şi/sau ai administratorului. Curios este şi faptul că nimeni nu avea obligaţia să-şi controleze salariaţii în buzunare sau în portmoneu să vadă dacă este adevărat că au sau nu banii respectivi. Scopul pentru care s-a introdus în urmă cu un an şi ceva prevederea legislativă de a evidenţia cash-ul angajaţilor a fost acela de a nu-i tenta pe angajaţi să „apeleze“ la casa de marcat a firmei, atunci când aveau nevoie de „lichidităţi“. Adică să nu plece acasă cu mai mult decât au venit.

Amenda era de 40.000 de lei Prevederea cu declararea numerarului angajaţilor la serviciu, în registrul special, era prevăzută de OUG nr. 28/1999, republicată în 2005 şi modificată în 2007. Culmea legislaţiei româneşti a fost îndeplinită la capitolul sacţiuni. Dacă angajaţii nu treceau sumele de bani în registrul special, atunci societatea care utiliza casă de marcat primea o amendă grasă din partea Fiscului sau a Gărzii Financiare. „Amenda pentru necompletarea registrului