La vremea la care aveam să o cunosc, la Erice, în Sicilia, pe Maria Grammatico, se sărbătorea mutarea moaştelor Sfântului Nicolae de la Mira la Bari, în Italia… Am tot căutat timpul potrivit ca să vă prezentăm reţetele ei şi iată că el a venit… de Sfântul Nicolae.
Probabil că nici o altă zi din an nu ar fi fost mai potrivită pentru a vă dărui fructele de marţipan care se pregătesc în Sicilia după aceeaşi reţetă veche de secole. Alăturăm acestei reţete şi câteva sfaturi pentru cei mici, în încercarea de a-i atrage în bucătărie nu doar pentru a mânca, dar şi pentru a-i iniţia în tainele artei culinare.
Reţeta de sufletCu câteva zeci de ani în urmă, pe vremea când Maria Grammatico era internă la Institutul San Carlo, aici surorile franciscane erau renumite pentru felul în care pregăteau "mostaccioli" ("mustazzoli", în siciliană), un biscuite mai uscat şi tare, parfumat cu scorţişoară şi un praf de cuişoare, care se serveşte doar cu vin de desert. "Acesta se poate păstra în vase închise ermetic. Însă la San Carlo se ţinea în cutii de lemn cu capac bombat", îmi spunea Maria Grammatico, precizându-mi că reţeta, aşa cum a deprins-o de la călugăriţe, are cantităţi neobişnuite, care sunt echivalentul măsurii vechi: "munedda". Folosind măsurătorile noi, ai nevoie de 220 g zahăr, 8 g praf de amoniac, 150 ml apă, 360 g făină din grâu dur, 180 g făină de patiserie, 20 g migdale descojite, prăjite puţin, o jumătate de lingură de pudră de cuişoare, o lingură de pudră de scorţişoară. Se pune zahărul într-un recipient de sticlă, se adaugă amoniacul şi apa. Se amestecă bine şi se lasă deoparte timp de 2-3 ore, până când se dizolvă complet. Se prăjesc migdalele şi se lasă să se răcească. Se tapetează tava cu hârtie de copt. Se fărâmiţează migdalele, adăugându-se o lingură de făină. Se pun unele peste altele într-un vas, făina, condimentele, migdale
