Pictorul spune că sursele sale de inspiraţie sunt biblioteca, internetul, muzeul şi realitatea. Sorin Ilfoveanu lansează mâine, la Piteşti, la ora 17.00, volumul „Desene”, eveniment însoţit şi de vernisarea unei expoziţii. La Bucureşti, prezentarea cărţii va avea loc la sfârşitul lunii ianuarie, la galeria Apollo. Pe Sorin Ilfoveanu l-am găsit în atelierul său din Piaţa Amzei din Capitală. Cum am intrat pe uşă, am avut senzaţia că păşesc într-un muzeu decorat cu lucrări care miros a proaspăt şi cu picturi întoarse cu faţa la perete aşteptând în fiecare moment ca autorul lor să le dezvăluie ochiului profan al vizitatorului.

De când a renunţat la meseria de profesor, are mai mult timp pentru arta care a devenit pentru el un viciu. Sorin Ilfoveanu ajunge la atelier în jurul orei 9.00 dimineaţa şi închide lumina la ora 19.00. Muzica este cea care îl transpune în starea de lucru. În ultima vreme, ascultă Beethoven, Ceaikovski, Bach.

Nicoleta Zaharia:Aţi lucrat în atelierul lui Corneliu Baba, care v-a fost profesor în facultate. Cum a fost această experienţă?

Sorin Ilfoveanu: Am fost coleg cu Ştefan Câlţia, Sorin Dumitrescu, Mihai Cismaru. Era o relaţie cu totul specială între noi şi profesorul Baba, în sensul că niciodată nu intervenea pe lucrare. Povestea despre marii artişti, te punea în lumea lor care era alta faţă de lumea pe care o ştiam noi, a artistului boem, care stă în cârciumă.

Era o lume a artistului aristocrat, care avea ateliere, avea case, vinuri în pivniţă, avea colecţii cu lucrări ale altor artişti, avea mobilă-stil, avea altă gândire. Noi eram obişnuiţi cu lumea lui Modigliani, a cârciumii în care stai şi bei absint. Petraşcu era un boier, Pallady nu mai vorbesc. Baba te făcea să te apropii de o altă lume pe care noi nu o ştiam. Te lăsa să lucrezi şi încerca să te conducă spre ceea ce voiai t