Aceasta va fi principala lupta a viitoarei saptamani in spatiul public. Toate partidele importante vor clama acest succes si, in baza lui, vor cere sa participe la formarea guvernarii. Este o disputa care va fi greu de transat, tocmai pentru ca votul este foarte echilibrat (nu e mult diferit ca si cifre fata de alegerile locale). Nici vocea prezidentiala, care nu va intarzia prea mult sa apara, nu va conta decisiv, fiindca nici aceasta nu mai este incontestabila pentru electorat. De fapt, din cauza absenteismului cronic, orice formula pretinsa de catre politicieni va fi contestabila, cu exceptia unei mari coalitii intre primele doua partide (varianta insa improbabila din foarte multe cauze).
Inainte de a discuta despre care este si care nu este principalul beneficiar al acestor alegeri si cum se va forma viitorul guvern, exista un alt factor foarte interesant care trebuie luat in calcul. Este vorba de rolul doctrinelor in politica romaneasca. Aici discutia ar presupune o dezbatere mai ampla, fiindca evolutia culturii politice romanesti este fascinanta. Din pacate, nu avem timp si spatiu sa constatam decat foarte putine elemente.
La inceputul anilor '90, parea ca reinventarea partidelor istorice ar reface clivajele interbelice. Doar ca realitatea imediata era mult mai presanta si, prin urmare, marele clivaj ideologic s-a format in jurul atitudinii fata de comunism. Anticomunismul revolutionar al dreptei s-a luptat cu conservatorismul reformist al celor din interiorul sistemului. Mult timp, oamenii s-au grupat in jurul acestei axe, pigmentata si de existenta unei personalitati de forta - Ion Iliescu. Pe masura ce Romania se indeparta de comunism si dupa ce multe din elementele vechiului sistem au fost modificate, clivajul comunism-anticomunism s-a estompat. Iar, dupa ce mandatul obtinut de Iliescu in 2000 s-a terminat, aceasta tema a disparut total din v
