Drumul pe care criza ne va forţa să îl parcurgem are toate şansele să separe falşii capitalişti ai tranziţiei de cei adevăraţi. Criza financiară ne-a demonstrat deja în plan internaţional faptul că tot răul ar putea fi spre bine. Graţie căderii fulgerătoare a preţului petrolului, ambiţiile grandomane ale unor state ca Iran, Rusia şi Venezuela au fost cuminţite, spre uşurarea multora. În Romånia, o parte din efectele pozitive ale crizei s-au resimţit săptămå
Drumul pe care criza ne va forţa să îl parcurgem are toate şansele să separe falşii capitalişti ai tranziţiei de cei adevăraţi.
Criza financiară ne-a demonstrat deja în plan internaţional faptul că tot răul ar putea fi spre bine. Graţie căderii fulgerătoare a preţului petrolului, ambiţiile grandomane ale unor state ca Iran, Rusia şi Venezuela au fost cuminţite, spre uşurarea multora. În Romånia, o parte din efectele pozitive ale crizei s-au resimţit săptămåna trecută, într-o formă mai puţin obişnuită, la o scară mult mai redusă, dar totuşi încurajatoare.
Semnul acestor prime efecte a venit prin declaraţia lui Gigi Becali, care afirma că „investitorii vor trebui să se mulţumească şi cu cåştiguri de 20% şi nu numai cu profituri de 150%“.
Deşi este foarte adevărat că acel profit de doar 20% poate părea jignitor pentru cei obişnuiţi cu „tunurile“ Romåniei postdecembriste, în restul lumii afacerilor aceeaşi cifră e mai mult decåt onorabilă. În cazul unor fonduri de investiţii, un cåştig anual de 20% atrage mulţi clienţi în plus şi premii pentru managerii portofoliului în cauză. Altfel spus, acel cåştig care pare banal în Ghencea este cåt se poate de respectabil şi chiar remarcabil într-un mediu de afaceri care funcţionează corect. Într-un climat de criză, un profit de 20% este un vis impertinent pentru orice manager veritabil - lucru care arată cåt de rupt de realitate este mediul de afa