După cum spun bătrânii, Sfântul Nicolae, călare pe un cal alb, petrece iarna până la hotarele gospodăriilor, lăsând-o apoi să devină stăpână peste tot şi toate. Cei care ştiu meşteşugul îşi dau seama cum va fi iarna cercetând cu atenţie vremea din ziua de 6 decembrie. Dacă ninge, iarna va fi tare aprigă, puterea ei slăbindu-se abia la Sfântul Ion. De asemenea, ziua începe a se mări cam tot atât cât "sare cocoşul din pragul uşii".

STĂPÂN PESTE IARNĂ

În tradiţia populară, Sfântul Nicolae nu este doar stăpân peste iarnă. În unele poveşti el este negustor şi pescar, călător pe mări dintr-un loc în altul. Pentru că în timpul unei furtuni s-a rugat necontenit la Dumnezeu ca să salveze viaţa celor aflaţi în voia valurilor, a devenit cu timpul protectorul tuturor creştinilor pe cale să plece în călătorie. Altădată, Sfântul Nicolae este un creştin milostiv cu toţi cei sărmani, care are grijă mai ales de copiii aflaţi la nevoie. "Sfântul Nicolae e milostiv faţă de cei săraci, ajută văduvele şi orfanii şi dăruieşte bani tuturor oropsiţilor. Dătător de bogăţie, de noroc tuturor, dă mai ales noroc fetelor sărace, pe care le mărită. Fetelor orfane şi sărace le aruncă pe fereastră trei pungi de galbeni." (Muşlea Ion Bârlea – "Tipologia folclorului. Din răspunsurile la chestionarul lui B.P. Haşdeu")

RECOMPENSE DULCI

Gospodarii obişnuiesc să pună crenguţe de pomi fructiferi în apă şi le lasă aşa până la Anul Nou. Dacă au înflorit este semn bun, la toamnă culegându-se multe roade. Roade culeg şi copiii după cât de cuminţi au fost. Sfântul Nicolae le aduce în ghetuţe nuieluşe dacă au fost obraznici sau fructe şi dulciuri dacă i-au ascultat pe părinţi. Covrigii, merele şi nucile sunt cele mai întâlnite "recompense" pentru cei cuminţi.

Fiind un sfânt deosebit de important, el este celebrat în lumea satului pe parcursul a mai multor zile. L