Salariatul român afectat de restructurare, în 2008, are în general vârsta între 40 şi 45 de ani, vechime de circa 20 de ani în companie, carieră unică şi nu a fost format profesional de-a lungul carierei, potrivit portretului întocmit de firma de consultanţă în management şi resurse umane BPI România.
Restructurările fac parte din ciclul normal de viaţă al companiei, iar în cazul restructurărilor de masă decizia nu ţine însă cont neapărat de criteriul competenţei, a declarat, joi, la o conferinţă pe tema restructurării, Viorel Gheţe, managing partner la BPI, citat de Agerpres. Experienţa BPI la nivel european arată cazuri în care companiile au realizat, după plecarea salariaţilor, că au renunţat la competenţe cheie. Gheţe a subliniat că studiile arată, totuşi, că „muncitorii slab calificaţi sunt cei mai afectaţi de concedieri, iar în domeniile unde resursele şi locurile de muncă sunt puternic limitate impactul poate fi dramatic”.
În Europa, sprijinul guvernamental se concentrează mai ales pe aspectul financiar, eventual pe recalificare, iar în România răspunsul public favorizează un singur aspect - plăţile compensatorii, susţine BPI. Potrivit consultanţilor, sprijinul serviciului public de ocupare nu este garantat, iar sistemul plecărilor voluntare nu permite salariaţilor să beneficieze de sprijinul public gratuit. Viorel Gheţe a precizat că multinaţionalele din România au la dispoziţie o soluţie suplimentară, inspirată de practicile marilor companii internaţionale - outplacement-ul (măsuri active de acompaniere a celor disponibilizaţi), care în anumite ţări europene a devenit o obligaţie legală sau măcar o cutumă.
Prin outplacement, în medie 50 la sută dintre cei disponibilizaţi sunt repoziţionaţi direct în noi locuri de muncă, iar investiţia este minimă în comparaţie cu plăţile compensatorii. El a arătat că salariaţii mul