Dacă articolul de săptămâna trecută prezenta, pe scurt, istoria Muzeului de Antichităţi şi a clădirii Macca din Strada Henri Coandă numărul 11, situaţia gravă actuală a imobilului permite dezvoltarea subiectului.

Donaţia soţilor Macca, la sfârşitul secolului al XIX-lea, este un gest rar întâlnit astăzi, iar ideea lui Nicolae Iorga de a transforma, temporar, clădirea în muzeu era un omagiu adus atât generozităţii acelor colecţionari care au sublimat colecţiile private în bucurii destinate publicului larg, cât perseverenţei unor generaţii de arheologi care au îmbogăţit continuu patrimoniul acestui muzeu în perioada interbelică.

Important centru pentru cercetarea ştiinţifică, cu un patrimoniu arhitectural şi arheologic bogat, Institutul "Vasile Pârvan" îşi are sediul în Casa Macca încă de la înfiinţarea sa, la jumătatea anilor ’50. Funcţiunea imobilului a fost păstrată şi după 1990, fiind "cunoscut de puţini şi uitat de mulţi".

În secolul al XIX-lea, o serie de colecţionari au dovedit o generozitate remarcabilă, prin donarea către Muzeul Naţional de Antichităţi a colecţiilor personale, mărturii ale călătoriilor şi a unui mod de viaţă. De o valoare rar întâlnită, acestea rezervă adevărate surprize. "Îmbunătăţirea condiţiilor de păstrare a acestui patrimoniu şi punerea lui în valoare într-o expoziţie tematică atât sub aspect muzeal, cât şi ştiinţific ar reflecta pe deplin utilitatea socială a cercetării arheologice", scrie Oana Damian.

PATRIMONIU ÎN PERICOL

Casa Macca prezintă certe valori artistice şi tehnice, care sunt însă mult diminuate de starea precară în care se află. Clădirea nu şi-a pierdut farmecul "fin de siecle", întrucât a păstrat parţial decoraţia saloanelor cu picturi murale caracteristice stilului academist, şi mobilierul, printre care cea mai spectaculoasă piesă este o somptuoasă oglindă art nouveau. De fap