În urmă cu două luni, în cadrul unei conferinţe de presă, directorul Răzvan Dincă anunţa proiecte deosebit de interesante, în prim-plan aflîndu-se primul festival – Viaţa e frumoasă – organizat de Teatrul de Operetă „Ion Dacian“, extrem de ambiţios şi de incitant ca proiect. Acest festival s-a dovedit mai apoi ca fiind unul cu adevărat de anvergură, depăşind cele mai optimiste aşteptări. Debutul a fost marcat prin noua montare, în regia lui Răzvan Dincă, a operetei straussiene Voievodul ţiganilor, care s-a dorit a fi o viziune modernă prin decorul său unic, conceput de scenograful Sandor Daroczy din Ungaria – o „schelă“ metalică, compartimentată eficient datorită noii turnante inaugurate cu acel prilej –, prin costumele Doinei Levinţa, care răspund cerinţelor regizorale – corul este îmbrăcat în negru (or fi spirite...?), soliştii poartă fie straie negre sau turbane şi caftane turceşti (grupul lui Jupan), fie veşminte cochete de secol XIX, Saffi are o rochie roşie, apoi un fel de cămaşă de noapte albă, total străină ambientului şi chiar personajului, crescut într-o şatră, aşa cum străine sînt şi balerinele secondate de dansatori în negru, cu brîu roşu, mai aproape de costumul tradiţional rusesc, ca de altfel şi mişcarea lor (coregrafia îi aparţine lui Florin Fieroiu). Momentele de umor sînt forţate, finalul nu prea are logică, Czipra moare şi… apare spiritul ei, un ursuleţ dresat, un cal alb sau purceii auriţi devin „pete de culoare“, ideea excelentă a focului – ca simbol – te întîmpină chiar de la intrare, flacăra e purtată apoi de corişti prin sală, veghează pe scenă, dar… se pierde pe drum şi, în ansamblu, lipsesc tocmai atmosfera şi farmecul specific operetei! Distribuţia de premieră a alăturat soliste din generaţia matură – Daniela Vlădescu (o sensibilă Saffi), Bianca Ionescu (Arsena), Gladiola Niţulescu (o răsfăţată Mirabela), Claudia Hanghiuc (în rolul