Sau legea unei istorii siluite... Aniversam, trist, amintirea a ceva ce n-a mai fost sa fie, a ceva ucis din prea multa nedorinta ori din prea mare teama, a ceva in care inflorisera, candva, demult, niste sperante. Sperantele unor idealisti, ale unor naivi care credeau in utopia promovarii binelui societatii in detrimentul si defavoarea binelui unei caste.
In 6 decembrie 1999 era promulgata Legea 187, privind accesul al propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica. O lege succinta care deschidea, insa, poarta spre un trecut interzis, neinteles, plin de suspiciuni, oricarui cetatean roman. Celui haituit de securitate - in toate formele ei de manifestare, mai brutale sau mai "suave". O lege care permitea aducerea in lumina reflectoarelor a celor care, pe parcursul a peste patru decenii, pusesera umarul la ceea ce legea numeste acte de politie politica, dar care, dupa decembrie '89, au tinut mortis sa faca parte din viata publica, sa fie pioni intr-una din cele trei forme de putere ale statului. Legea 187/1999 era, practic, actul de nastere al C.N.S.A.S.-ului.
Ce a facut C.N.S.A.S.-ul ori ce a fost lasat sa faca, in calitate de "organism autonom cu personalitate juridica, supus controlului Parlamentului", cum este definit de art. 7 al legii, s-a vazut de-a lungul anilor. Sau al ultimilor ani, pentru ca, din mandatul Onisoru nu exista prea multe amintiri. Nu amintiri reprezentative pentru ideea de deconspirare a securitatii ca politie politica. In ultimii ani, C.N.S.A.S.-ul a deconspirat nu doar nume care nu au mai constituit o revelatie, dar si nume a caror prezenta in context nu a putut starni altceva decat perplexitate. Insa ritmul vioi si, aparent, imprevizibil in care incepuse sa lucreze C.N.S.A.S.-ul a starnit si panica in unele cercuri. Moment in care a inceput siluirea legii.
In aprilie, Legea C.N.S.A.S. fusese lovita de n
