Niciodata - o spun gafaind de rusine - n-am fost locomotive la vreun tren al istoriei. Mereu am jinduit sa prindem trenul, dar de cele mai multe ori l-am pierdut. Cand l-am prins (vreun marfar amarat) am nimerit bouvagonul. Asta ne-a fost vocatia: nehotararea. Soarta de remorci. N-am finalizat nimic fara sa ne bizuim pe altcineva, iar acel cineva stiindu-ne, din istorie, slabiciunea, ne-a acceptat, ne-a condus, ne-a sedus, ne-a impus, ne-a smuls si ne-a... abandonat.
Tot timpul am cautat modele. Daca au occidentalii structuri de imagine (cu care ne amagesc si ne iau ochii noua ramasilor la coada trenului), hop si noi. Daca americanii nu pun asa pret pe cultura si educatie (haida, de!) hai sa desfiintam si noi asemenea structuri nostalgice care ne transforma in nationalisti, in frane pe drumul euro-atlantizarii si globalizarii, iar in loc sa punem ceea ce au si americanii, structuri de public relation prin care sa spunem ca nu suntem asa cum se vede, ci ca suntem asa cum nu se observa. Sunt inca pentru contra. Ei si?
Niciodata - o spun gafaind de rusine - n-am fost locomotive la vreun tren al istoriei. Mereu am jinduit sa prindem trenul, dar de cele mai multe ori l-am pierdut. Cand l-am prins (vreun marfar amarat) am nimerit bouvagonul. Asta ne-a fost vocatia: nehotararea. Soarta de remorci. N-am finalizat nimic fara sa ne bizuim pe altcineva, iar acel cineva stiindu-ne, din istorie, slabiciunea, ne-a acceptat, ne-a condus, ne-a sedus, ne-a impus, ne-a smuls si ne-a... abandonat.
Tot timpul am cautat modele. Daca au occidentalii structuri de imagine (cu care ne amagesc si ne iau ochii noua ramasilor la coada trenului), hop si noi. Daca americanii nu pun asa pret pe cultura si educatie (haida, de!) hai sa desfiintam si noi asemenea structuri nostalgice care ne transforma in nationalisti, in frane pe drumul euro-atlantizarii si globalizarii, iar in
