Acum ca s-a mai domolit agitatia legata de alegerile parlamentare, cred ca e momentul potrivit sa readucem in discutie subiectul cel mai important al agendei publice in urmatoarele luni: perspectivele economice imediate ale Romaniei.
Asa cum se prefigureaza acum, viitorul economic imediat nu lasa loc decat unei singure abordari sustenabile pe termen lung: cumpatare si frugalitate.
Frugalitate nu inseamna nici pe departe abstinenta, post negru, inanitie. Frugalitate inseamna eliminarea exceselor, echilibru, responabilitate. Frugalitatea nu trebuie sa duca la favorizarea produselor romanesti in dauna celor straine, ci la cautarea celui mai bun raport calitate-pret in tot ceea ce cumparam, indiferent de provenienta. Numai astfel producatorii romani vor primi stimulentul necesar de a deveni competitivi pe plan mondial.
In noua conjuctura economica de dupa caderea Lehman Brothers in septembrie trecut, frugalitatea trebuie sa devina cuvantul de ordine al noii guvernari, oricare ar fi aceasta. Frugalitatea nu poate fi doar o moda trecatoare, ea trebuie sa devina o stare de spirit, larg acceptata de opinia publica. In acest sens, vectorii de opinie trebuie sa imbratiseze si sa sustina acest nou stil de viata: presa ar trebui sa sanctioneze excesele consumeriste - macar prin refuzul mediatizarii acestora - politicienii ar trebui sa dea exemplu personal de retinere si echilibru, Biserica Ortodoxa sa propovaduiasca pe canalele proprii mesajul sau traditional - mai actual ca oricand - al smereniei si cumpatarii.
Deasupra tuturor, noul guvern va trebui sa dea semnale puternice si consecvente de frugalitate si retinere in cheltuirea banului public. Frugalitate in spatiul public inseamna restructurarea la sange a puzderiei de secretariate si agentii guvernamentale - cuibusoare caldute de risipa a banului public, ultrabirocratizate, in buna masu