Horia Roman-Patapievici: " Bilanţul imediat poate fi făcut în lumina a două categorii de fapte: veşti bune şi veşti proaste. "

Fiind vorba de calificative, evaluarea va fi, evident, subiectivă - dar mă voi strădui să fie subiectivă în marginile adevărului. Veştile bune. Pentru prima oară după nouăsprezece ani de democraţie şi şase chemări ale electoratului la urne, putem înregistra trei rezultate notabile. În primul rând, eliminarea din parlament a partidelor extremiste. Nu justiţia a decis dizolvarea PRM, ci electoratul. Nu de jure, ci de facto, PRM nu mai există. Faptul, în sine, este remarcabil. Din 1992, extremismul lui Corneliu Vadim Tudor a fost mereu protejat atât de imunitatea parlamentară, cât şi de o stranie, dar mereu confirmată, imunitate în (şi faţă de) justiţie. Imunitatea parlamentară i-a fost asigurată de alegători; cine însă i-a asigurat imunitatea în faţa justiţiei? Căci calomniile şi injuriile tipărite sub anonimat în publicaţiile de partid ale lui CVT (care coincideau uneori până la expresie cu atacurile proferate de acesta în conferinţele de presă oficiale ale PRM) nu au fost niciodată sancţionate în justiţie, în ciuda zecilor de procese care i-au fost intentate. CVT a împroşcat cu noroi oameni simpli, notabilităţi, intelectuali, ambasadori, şefi de stat, state, instituţii, adevăruri istorice. Justiţia nu a făcut nimic pentru a stăvili noroiul. Electoratul, în schimb, a făcut: i-a retras lui CVT imunitatea parlamentară, iar partidului său reprezentarea politică. Îi va retrage oare acum justiţia (şi, ne putem întreba, cine din justiţie?) imunitatea la infracţiune? Fosta sa locotenentă, Daniela Buruiană, a pierdut primele procese abia după ce nu i-a mai fost apropiată şi a pierdut poziţiile publice. Se va întâmpla la fel, acum, cu CVT? Să sperăm.

Al doilea rezultat notabil este limpezirea compoziţiei parlamentului. Au trecut