- Diverse - nr. 218 / 4 Decembrie, 2008 Sunt o batrana regateanca, am 80 de ani, si am ajuns in acest coltisor al Ardealului prin intermediul copiilor mei, care au avut nevoie de mine, aici. Acum 5 ani, am venit prima data, doar de sarbatori, pentru a fi impreuna cu copiii, aceasta naveta a durat timp de 3 ani, dupa care m-am hotarat sa ma stabilesc definitiv aici. Mi-am vandut apartamentul in care locuiam in Pitesti si am cumparat aici un teren pe care copiii mi-au construit o casa de lemn, foarte draguta, unde credeam ca voi fi fericita pana la apusul zilelor mele. Dar nu a fost asa. Iluziile mele s-au spulberat din clipa in care "oamenii de gheata" mi-au respins cererile utilitatilor strict necesare pentru un trai decent. Toate insistentele mele au ramas fara ecou. Ostilitatea cu care am fost ignorata de autoritati e fara comentarii, traim in aceeasi tara romaneasca, dar constat cu mahnire ca se fac diferentieri intre cei de aici si cei din regat. Asta nu inseamna nici fratie nici unire, asa cum spune Imnul Marii Uniri. lata argumentele ghetarilor: de ce m-am "cocotat" pe deal? Domnul primar ar trebui sa stie mai bine decat mine ca acest oras, Reghin, se compune din zone deluroase terenul plan fiind doar centrul orasului. In rest, sunt numai pante pe care iarna se poate merge doar cu schiurile sau sania. In al doilea rand, sunt aici 5-6 case construite in extinderea orasului. Ori, cum s-ar extinde un oras fara case? Si in al treilea rand, dupa vacarmul in care am locuit 35 ani, la blocul din Pitesti, era normal sa doresc un loc linistit macar la sfarsitul vietii. Dar oamenii de gheata mi-au naruit si aceasta iluzie. Mentionez ca, incalzirea functioneaza pe baza de curent electric. Am fost in audienta la dl primar, care, m-a primit foarte amabil spunandu-mi nu pot, de fiecare data acelasi raspuns. Unde trebuie sa mai merg? De cine sa ma mai rog? Sunt bolnava, am