Dorota MASLOWSKA, Albă ca zăpada şi roşu bolşevic, Traducere din poloneză de Constantin Geambaşu, Ilustraţii de Krzysztof Ostrowski, Editura Trei, Colecţia „Fiction Connection“, Bucureşti, 2008, 264 p. Fără nici o îndoială, un editor, din oricare parte a lumii, care ar găsi o fată de 18-19-20-21 de ani ce scrie despre generaţia ei, cu droguri, dezabuzare, sictir, amoruri rapide, fără chef şi cu un strop de revoltă împotriva alcătuirilor strîmbe ale lumii în care vieţuieşte, n-ar precupeţi nici un efort să o publice şi să o lanseze publicului larg. Acel editor ar crede că „Dumnezeu i-a pus mîna în cap“, că norocul a dat peste el şi că trebuie să profite de această şansă. Editorul care găseşte o fată talentată, care să scrie bine, fără trac, care să nu roşească la cuvinte porcoase şi expresii obscene, care să facă trecerea de la realitate la vis, coşmar, închipuire, căreia să nu-i tremure mîna cînd descrie „voma“ produsă de droguri, are toate şansele să intre în istorie. Despre droguri în Est Astăzi, în lumea literaturii, cartea nu mai poate fi separată de autor. Cu cît un autor poate fi mai prizat de public (e mai deschis, mai comunicativ, mai şarmant sau mai ciudat), cu atît volumul se poate vinde, poate să facă tiraje impresionante, poate fi tradus în limbi de circulaţie internaţională. Occidentul e plin deja (n-aş spune suprasaturat, dar experienţa descrierii drogurilor pare să fi dat maeştri incontestabili) de autori care au tratat problema unor generaţii irosite, ce-şi găsesc refugiul, alinarea, plăcerea în consumul de droguri. Dacă ar fi să amintim de Irvine Welsh, cu al său Trainspotting, am avea un reper „înalt“. În jurul cărţii şi al filmului Trainspotting s-au creat deja cluburi de discuţii, aderenţi, simpatii, solidarităţi, semne de recunoaştere, totul, ambalat într-o formă de protest faţă de o lume pe care eroii o consideră prea osificată, prea pli