- Economic - nr. 218 / 4 Decembrie, 2008 Este nebunie totala: in mall-uri si hipermarketuri, alaturi in magazinele targumuresene de prezentare a mobilei suedeze este un dute-vino dement, in totala contradictie cu restul lumii: recesiune, reduceri de pret ale unor produse pe care nu le mai vaneaza nimeni, concerne internationale reducand drastic bugetele anului viitor, banci falimentare "adoptate" de stat etc. Nimic din toate astea nu se resimte la nivelul romanului. In general, impresia e ca, in Romania, trecem prin criza, precum gasca prin apa. "Sa fie criza la ei, acolo", gandeste omul nostru, incurajat de cresterea economica trambitata de premier la televizor. Desi tentaculele crizei financiare au cuprins intreaga planeta, romanul afla din presa ca decembrie a devenit luna cadourilor; altminteri sindicatele, active cum sunt, iar in strada. Fara sa luam seama despre stirile, care ne vin de peste Ocean. Vesti proaste, care dezvaluie ca, in numai doua saptamani, lista companiilor care vor reduce personalul seamana cu un: dictionar al corporatiilor americane de succes. Viziunea este unanima: criza da si acolo peste cap rata somajului. La noi este OK: pana acum a m fentat criza plecata de pe Wall Street, prezenta in Romania mai ales in paginile ziarelor si in dezbaterile interminabile pe micul ecran. Somajul este insa mult mai greu de ignorat si este mai concret decat orice interventie a vreunei banci centrale din Europa in favoarea institutiilor financiare scapatate. Indiferent cat de tare s-ar ascunde in spatele unor termeni precum "adaptarea programului de fabricatie la noile cerinte comerciale", ceea ce se intampla la Uzinele Dacia, ca in toata industria auto din lume, tot somaj tehnic se numeste. In ce-i priveste, romanii s-au mai confruntat cu somajul. Chiar si inainte de 1989, in cea mai egala dintre societati, esecul multilateral al socialismului a condu