Marile oraşe italiene, mai ales din nord, se confruntă cu fenomenul cerşetorilor-schilozi proveniţi din România. Marea majoritate provin din Bacău, şi sunt veniţi în Italia cu mâinile şi picioarele fracturate sau amputate. Din „meseria” lor obţin până la 150 de euro pe zi, bani care nu le rămân însă lor, informează Il Giornale.
La Milano se cifrează la circa 100. Cel puţin tot atâţia sunt şi la Roma, dar ceva mai puţini la Torino, Bologna şi Florenţa. În schimb, în sud, nu există nici urmă de ei, deoarece acolo, după cât se pare, ''strada'' dictează alte reguli. „O monstruoasă fabrică a ororilor produce bani ca într-un vechi bazar, dar din mileniul al treilea. O fabrică a durerii, a compasiunii şi a milei puţin morbide. Îi găseşti în fiecare zi în intersecţiile oraşelor italiene, la semafoare. Sunt schilozi, estropiaţi, femei şi bărbaţi îmbătrâniţi înainte de vreme, care stau cu mâinile întinse. Încă de copii li s-a rupt un genunchi cu lovituri de bâtă sau cu o piatră, fără a fi fost pus niciodată în ghips, li s-a fracturat o gleznă, şi mai bine dacă ambele, care le-a fost ajustată de partea greşită şi le-au fost amputate articulaţii, fără a fi nevoie”, îi caracterizează Il Giornale, citat de Agerpres.
Sunt profesionişti însă, deşi sunt victime tragice ale unei sclavii din care nu le este clar dacă nu pot să se sustragă sau vor să o aleagă. E posibil să fie ambele. Toţi provin din acelaşi loc, oraşul Bacău, capitala judeţului cu acelaşi nume. ''Legenda'' spune (din păcate nu este chiar o legendă) că pentru etnicii romi din zonă este un obicei ''să schilodească'' copiii, deveniţi astfel nişte ''jucării'' triste de revândut la marele târg al cerşetoriei. Sunt împrumutaţi, închiriaţi, sau de-a dreptul furaţi prin violenţă, pentru a-i transfera apoi pe străzile din Italia. Rodul unei zile de cerşit, adesea şchiopătând 12 ore printre semafo
