Se spune "un oras care nu-si cunoaste trecutul, este ca un copil care nu-si stie parintii". Noua, brailenilor, ne-a fost dat sa cunoastem, fara voie insa, trecutul rastalmacit de veneticii de la Rasarit si sa-i uitam aproape cu desavirsire pe aceia care au adus urbei bogatia si faima pe care, probabil, nu le va mai dobindi niciodata. Se cuvine, deci, sa lasam izvoarele sa vorbeasca, iar noi, cei adesea mintiti si inselati, sa ne intoarcem privirile catre trecut, sa-i cunoastem mai bine pe cei care au facut, cu adevarat, cinste Brailei. In fiecare joi, in aceasta pagina, cotidianul "Obiectiv" scoate la lumina, din subconstienul colectiv al urbei, cite o personalitate. O personalitate marcanta din arta, cultura sau politica. Astazi, marele donator Dumitru Ionescu, fost primar al Brailei, om de afaceri, deputat si senator, cel care a lasat urbei, prin testament, Teatrul "Maria Filotti", precum si toata averea sa.
Alaturi de sotii Nedelcu si Ana P. Chercea, Dumitru Ionescu - cel care-si doarme acum somnul de veci in Cimitirul "Sfinta Maria" - ocupa un binemeritat loc unu pe lista celor mai mari binefacatori ai Brailei, din toate timpurile.
Nascut la 24 iunie 1846, pe strada Rahovei, ca fiu al comerciantului Ioan Neagu Ghelase si al Ilincai, nascuta Brebenel, Dumitru Ionescu a invatat la scoala preotului Al. Sudeteanu, protopopul urbei, dupa care a urmat cursurile Seminarului Teologic Buzau. Inzestrat cu o voce exceptionala, Dumitru urma sa se faca preot, insa, la fel ca multi altii, a preferat sa intre in invatamint. Asa se face ca, in anul 1870, a fost numit institutor la Scoala "Brosteanu" de pe strada Rahovei, de unde a fost transferat, fara voie, la Manastirea "Nifon" din judetul Buzau, de catre ministrul Instructiunii de atunci, Christian Tell. Mihnit de aceasta decizie nedreapta, Dumitru Ionescu si-a dat demisia din invatamint, nu
