Documentarul lui Tudor Giurgiu ne face cu ochiul încă din titlu, aluzie la filmul lui Steven Soderbergh, Sex, minciuni şi casete video (Sex, Lies and Videotape, 1989) pentru a plonja cineveritabil în lumea regizorilor de nunţi. Cum altfel i-ai putea numi pe aceşti specialişti ai momentelor sublime care rămîn în amintirea înlăcrămată de fericire a sute de cupluri care păşesc pline de speranţă spre eternitate prin ochiul de Big Brother al camerei? Filmul lui Tudor Giurgiu, rezultatul unei colaborări cu cîţiva din aceşti artişti ai "celor mai frumoase momente", explorează vastul domeniu al kitschului absolut. Deşi rezultat al unei selecţii care probabil că a păstrat subiecţii cei mai relevanţi, sunt ferm convins că în spectrul profesional investigat, regizorul a dat peste acelaşi material şi aceeaşi sensibilitate "artistică". Şi, într-adevăr, personajele fac toţii banii, nu strecuraţi tandru-lubric în chiloţi sau în sutiene, nici ştampilaţi cu scuipinol pe frunte sau băgaţi în acordeon, înfipţi în buzunar lîngă batistă sau trandafir, ci investiţi în peliculă. Tudor Giurgiu descoperă poveşti picareşti de artişti precum aceea a cîntăreţului din Oneşti, George Ştirbăţ, cu cariera sa pe Broadway, a fotografului rural Petru Mănici, fost electrician în mină la Petroşani, a hollywodienilor fraţi Cucui din Braşov, stilaţi ca nişte mafioţi cu ştaif de Las Vegas, foarte preţuiţi de cuplul vedetist Prigoană - Bahmuţeanu, a fostului agent intervenţionist secţia descarcerări. De la un "regizor" la altul diferenţele "estetice" nu sunt de substanţă, ci de temperament, viziunea îmbracă acelaşi grandios, magnific prost gust ilustrat de filmuleţe de reclamă unde inimioare, porumbei, verighete etc. se unesc în irizări roz-violete eclatînd ca laserul lui Vader din Războiul stelelor pe fundaluri de bezea. În împărăţia kitsch-ului totul este frumos şi toţi fac frumos, de aceea nimic nu este