Locul şase în clasament şi un parcurs bun. Aşa se prezintă Universitatea Craiova în acest tur. Cotată drept una dintre surprizele frumoase ale acestui campionat, echipa din Bănie trebuie să treacă de la statutul de speranţă la cel de certitudine şi să rămână pe locurile care vor duce la final către cupele europene.

Avem cea mai mică medie de vârstă din prima ligă. Posedăm talente de care nu se mai îndoieşte nimeni şi care iau cu asalt loturile naţionale. Practicăm un joc frumos, care poate băga în corzi şi cel mai temut adversar. În opinia multora din fotbalul autohton, ne clasăm acolo unde ne este locul, adică pe calea spre Europa. Nu am investit foarte mult, totul fiind meritul actualei generaţii şi al antrenorului Nicolo Napoli, care a ştiut să-şi menţină echipa pe panta ascendentă pe care se află acum Universitatea.

Ce ne-a lipsit însă pentru a ajunge mai sus? În istoria Craiovei, când a fost să meargă totul bine, s-au găsit diverşi răuvoitori care să facă tot posibilul pentru a distruge ce se realizase. Până acum, nu ne-am împiedicat de ei, sincopele apărând numai din propria ogradă.

Pornită cu dorinţa de a face spectacol în fiecare meci, Ştiinţa a arătat că poate să învingă atunci când îşi doreşte, dar şi că poate da peste cap orice pronostic, atunci când s-a împiedicat de propriile greşeli. Am avut jocuri foarte frumoase, precum cel cu Unirea Urziceni, Gaz Metan Mediaş sau CSM Ploieşti (în şaisprezecimile Cupei României), meciuri ratate total, precum cele cu Gloria Bistriţa, Dinamo sau Pandurii (în optimile Cupei), partide pe care le-am câştigat cu riscul unui infarct (cu Farul Constanţa) sau pe care le-am pierdut deşi conduceam (cu FC Timişoara) şi, nu în ultimul rând, meciuri în care am pierdut puncte pe mâna arbitrilor, precum cele cu CS Otopeni sau FC Vaslui.

Ceea ce ar trebui să învăţăm din insuccesele şi din victoriile pe care le-am o